Skip to content
Alegria

Teoria atașamentului și implicațiile sale pentru relațiile de cuplu


Legăturile de atașament din copilărie sunt esențiale pentru formarea pattern-urilor de relaționare ale individului.

Bowlby (1982) susține că experiențele timpurii influențează profund relațiile de dragoste din viața adultă. Atașamentul, prima relație stabilă de dragoste, este modelat de relația cu figura maternă sau cu persoana principală de îngrijire. Bowlby introduce și noțiunea de „modele de lucru interne”, reprezentări mentale ale sinelui și ale celuilalt, formate prin interacțiunea cu îngrijitorul.

Premisele majore ale teoriei atașamentului:

  • Relațiile intime adulte sunt influențate de modelele interne din copilărie.
  • Acestea afectează percepția despre valoarea de sine și încrederea în ceilalți.
  • Ele modelează interacțiunile și interpretările sociale.

Copiii cu îngrijitori consistenți și stabili dezvoltă un sentiment de siguranță, reflectat apoi în relațiile adulte.

Pattern-urile formate în copilărie persistă în viața adultă, influențând tipurile de relații și gradul de satisfacție din cuplu (Acriș, 2013).


Tipuri de atașament în cuplu (Fisher & Crandell, 2001):

  1. Atașamentul cuplului securizant
    • Partenerii pot fi atât susținători, cât și vulnerabili.
    • Exprimă și primesc confort deschis, cu empatie și conștientizare reciprocă.
  2. Atașamentul cuplului insecurizant
    • Rigiditate și asimetrie relațională.
    • Lipsă de conștientizare a propriilor și celorlalți experiențe.
  3. Atașamentul cuplului retras/retras
    • Independență excesivă și respingerea nevoilor emoționale.
    • Derivă din învățarea respingerii vulnerabilității în copilărie.
  4. Atașamentul cuplului preocupat/preocupat
    • Căutare intensă dar insatisfăcătoare de apropiere emoțională.
    • Relație marcată de conflict și neînțelegeri constante.
  5. Atașamentul cuplului retras/preocupat
    • Dinamică conflictuală: unul exprimă nevoi, celălalt le neagă.
    • Se ajunge la escaladare reciprocă și dispreț emoțional.
  6. Atașamentul cuplului securizant/insecurizant
    • Un partener sigur și unul evitant/preocupat.
    • Posibilitate de vindecare emoțională prin experiență corectivă, dar și riscul inversării rolurilor.
Distribuie articolul pe