În urma evaluării se fac recomandări pentru terapie individuală, ședințe de grup și alte investigații medicale.
Statisticile din ultimii ani sunt îngrijorătoare și arată o creștere mare în rândul angajaților care prezintă simptome de burnout.
Categorii de personal unde se resimt efectele de epuizare fizică și psihică:
- 30% în rândul cadrelor didactice
- 31% în rândul studenților la medicină
- 44-68% în rândul medicilor oncologi
- 79% dintre managerii europeni sunt îngrijorați cu privire la stresul de la locul de muncă.
Simptomele burnout-ului sau sindromul arderii complete:
- Depresie
- Senzatie de gol interior
- Fatigabilitate
- Apatie
- Iritabilitate
- Senzatii de depersonalizare cu pierderea autenticității și eficienței
- Simptome psihosomatice accentuate.
Persoana este în colaps total fizic și psihic și necesită îngrijiri medicale de urgență, deoarece pot apărea episoade suicidare.
Refacerea după un episod de burnout este anevoioasă, cu o durată de timp îndelungată, până la 1 an sau chiar mai mult, în funcție de structura persoanei în cauză.
Importanța identificării primelor simptome de burnout este crucială în recuperare, deoarece acest sindrom afectează ariile de funcționare și calitatea vieții.
Evaluare psihologică pentru ADHD, ADD
Când apare ADHD și cum se schimbă de-a lungul timpului?
În copilărie
ADHD începe să se manifeste de la o vârstă mică și este adesea o afecțiune observată pentru prima dată când persoana respectivă este la școală. Însă, este posibil ca unele persoane să nu aibă dificultăți până ajung la o vârstă adultă, sau ca dificultățile asociate acestei tulburări să nu fie observate până la o vârstă mai înaintată.
Deși persoanele cu ADHD prezintă o serie de simptome „tipice” frecvente, ADHD se poate manifesta diferit de la o persoană la alta. Felul în care se manifestă ADHD poate depinde de următoarele trăsături ale unei persoane:
- mediul din care provine;
- personalitate;
- măsura în care s-a adaptat la mediul în care se află;
- nivelul de sprijin și structura;
- experiențe pozitive și negative trăite;
- etapa vieții.
Hiperactivitatea și simptomele de impulsivitate tind să fie mai des întâlnite în copilărie și să nu reprezintă o provocare în timp, pentru unele persoane. Simptomele de neatenție tind să se transforme într-o problemă mai mare în perioada de adolescență și de maturitate.
Care sunt cauzele ADHD?
În cazul majorității persoanelor cu ADHD, această tulburare este cauzată de o combinație de factori genetici și legați de mediu.
- Factori genetici – factorii genetici care conduc la apariția ADHD la o persoană sunt alcătuiți, mai degrabă, din mai multe diferențe genetice mici, și nu dintr-o singură genă.
- Factori de mediu – factorii legați de mediu pot include aspecte precum:
- probleme pentru făt în timpul sarcinii;
- complicații la naștere;
- expunerea la toxine;
- deficiențe nutriționale;
- leziuni cerebrale.
Studiile au arătat că factorii genetici și cei legați de mediu care au condus la ADHD sunt asociați și cu alte tulburări de sănătate mintală și fizică des întâlnite.
La ce ar trebui să mă aștept după ce aflu că am ADHD?
După ce ați primit diagnosticul de ADHD, este posibil să treceți printr-o perioadă de adaptare. Veți trăi diferite emoții, precum:
- Ușurarea că ați primit o explicație pentru unele dintre dificultățile dumneavoastră și că ați aflat că nu sunteți singura persoană în această situație. De asemenea, este posibil să simțiți ușurarea că nu sunteți „leneș(ă)”, „reticent(ă)”, „dezordonat(ă)” sau orice alte etichete v-au fost puse în trecut.
- Frustrarea că afecțiunea dumneavoastră nu a fost diagnosticată și tratată mai devreme. Este posibil să simțiți furie față de părinții dumneavoastră sau de cadrele didactice sau medicale care n-au observat simptomele mai devreme.
- Întristare față de oportunitățile ratate și față de impactul pe care l-a avut tulburarea ADHD netratată asupra vieții dumneavoastră de până atunci, precum și asupra vieților celor cunoscuți.
Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu ADHD, este posibil ca acest diagnostic să devină o parte importantă a propriei imagini despre sine. Poate fi dificil să găsiți un echilibru între:
- a vă considera o persoană a cărei viață este afectată de ADHD în mai multe moduri;
- a nu considera ADHD ca fiind cel mai important lucru în legătură cu dumneavoastră.
Pentru a obține acest echilibru, poate fi util să aveți o abordare axată pe soluții, care analizează aspectele dificile din viața dumneavoastră și ceea ce se poate face pentru a le ameliora.
Dupa aflarea diagnosticului de ADHD se recomandă începerea procesului terapeutic care constă în ședințe individuale de terapie cognitiv-comportamentală, grup de suport sau terapie de grup, tehnici de meditație și mindfulness și la nevoie tratement medicamentos.
Puncte forte ale persoanelor cu ADHD:
- Putere mare de concentrare – unele persoane cu ADHD consideră că au o capacitate mai mare de concentrare asupra unor lucruri care îi interesează. Acest lucru poate însemna că aceste persoane pot cunoaște foarte bine unele subiecte sau pot fi foarte productive cât timp se simt motivate și pasionate în legătură cu un anumit subiect.
- Răspunsul la o criză – alte persoane cu ADHD consideră că răspund mai bine la o criză când situația respectivă necesită toată atenția lor.
- Creativitate – tendința de a i se distrage atenția poate însemna că o persoană cu ADHD caută abordări alternative și creative la probleme.
Persoanele adulte care suferă de ADHD sunt doar ,,diferite” de alte persoane.
Faptul că au ,,funcționat relativ bine” foarte mulți ani fără să fie diagnosticate, dar cu un consum mai mare de energie, ar trebui să le șteargă sentimentul de stigmatizare sau de ,,afecțiune psihică”.
Evaluarea psihologică se realizează cu teste clinice standardizate și interviu complex de către psihologul clinician specialist.
În ultima perioadă, din ce în ce mai mulți tineri și adulți prezintă simptome care se regăsesc în diagnosticul de ADHD.
Simptome care indică tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție:
- Dificultăți în organizare. De exemplu, slaba gestionare a timpului, programări ratate, proiecte amânate și neterminate, în mod frecvent
- Performanță haotică, la locul de muncă sau academica
- Probleme cu controlarea furiei
- Probleme în familie sau conjugale
- Lipsa rutinei. De exemplu, tipare de somn nepotrivite
- Probleme în gestionarea finanțelor
- Comportamente care creează dependență precum consumul de droguri, cumpărături compulsive sau dependența de jocuri de noroc
- Accidente frecvente cauzate fie de un comportament nechibzuit, fie din neatenție
- Probleme în trafic, cum ar fi amenzi pentru depășirea vitezei, accidente grave sau suspendarea permisului
- Nevoia de a reduce volumul de lucru sau dificultăți în finalizarea temelor sau proiectelor la școală
- Stimă de sine scăzută sau o performanță slabă constantă.
Nediagnosticată corect și la timp, această afecțiune duce la anxietate, depresie sau chiar tulburare bipolară.
