Nevoile şi rolurile partenerilor în cadrul unei relaţii de cuplu
Într-o relaţie nevoile bărbaţilor şi femeilor sunt diferite, rolurile asumate sunt diferite. Willard Harley, renumit terapeut de cuplu, întocmeşte pe baza experienţei sale, liste ale nevoilor diferite ale bărbaţilor şi femeilor angajaţi în cuplu. Dacă partenerii îşi ignoră reciproc nevoile, ei nu reuşesc să fie fericiţi în relaţie. Astfel pentru majoritatea femeilor afecţiunea este liantul în relaţie, ea reprezintă siguranţă, confort, protecţie şi acceptare. Pentru bărbaţi, afecţiunea este de cele mai multe ori asociată cu sexul, ei sunt de părere că aşa îşi exprimă cel mai clar afecţiunea. Harley a enunţat un corolar pe această temă „soţia tradiţională nu înţelege nevoia profundă a soţului ei pentru sex, la fel cum nici soţul tradiţional nu înţelege nevoia profundă de afecţiune a soţiei”.
„În momentul în care iubirea dispare, apare şi divorţul emotional.”
În cuplurile moderne libertatea de alegere şi exercitarea dreptului de autodezvoltare sunt foarte importante şi le influenţează durata de „viaţă”. În momentul în care iubirea dispare, apare şi divorţul emoţional. Cuplul nu îşi mai găseşte raţiunea de a fi dacă pe parcursul existenţei sale partenerii nu s-au dovedit a fi compatibili, flexibili şi nu s-au interadaptat. Cuplul modern optează pentru calitatea relaţiei.
În cuplurile moderne „nevoia de iubire, comunicare, valorizare a celuilalt şi a Sinelui depăşeşte în intensitate şi devine prioritară, în raport cu cea de securitate şi solidaritate socioeconomică.”- Iolanda Mitrofan
În primii ani, partenerii unui cuplu sunt îndrăgostiţi, pasiunea este cea care stă la baza relaţiei; ei îşi trec cu vederea defectele deoarece îşi proiectează pe partener propriile emoţii şi aşteptări. Albert Ellis, psiholog american, considera că cele mai multe cupluri aşteaptă două lucruri de la relaţie: „satisfacţie sexuală regulată şi sentimentul plăcut al companiei şi dragostei certe şi intime”. După o perioadă de doi-trei ani, pasiunea scade în intensitate şi se transformă în sentiment de dragoste, în cazul cuplurilor fericite. Dragostea creează ataşament, cuplurile se maturizează.
„…trei forme de dragoste: oarbă, romantică şi matură.”
Autorul, Ollie Pocs, distinge trei forme de dragoste: oarbă, romantică şi matură. Dragostea matură este descrisă ca fiind componentă a relaţiei afective din cuplu şi cuprinde respect, admiraţie, încredere, grija faţă de celălalt, sens mutual al valorii personale, ataşament.
„…toate cuplurile în care dragostea adevărată există au două elemente comune: admiraţia şi proiectele comune”
Terapeut de cuplu si psihosexolog, Yvon Dallaire, susţine că toate cuplurile în care dragostea adevărată există au două elemente comune: admiraţia şi proiectele comune. Admiraţia înseamnă respect, încredere, onestitate, loialitate, sinceritate şi fidelitate. Proiectele comune sunt de asemenea vitale pentru supravieţuirea unui cuplu, e vorba de compatibilitate şi nevoi comune, pornind de la numărul de copii până la autorealizarea individuală pentru care au nevoie unul de sprijinul şi înţelegerea celuilalt.
„Respectul şi empatia sunt nevoi atât ale bărbaţilor cât şi ale femeilor.”
Respectul şi empatia sunt nevoi atât ale bărbaţilor cât şi ale femeilor. Îndeplinirea acestora se poate face şi cu ajutorul unor abilităţi de ascultare ce pot fi învăţate sau dezvoltate. Desigur că totul presupune ascultarea cu atenţie, formularea de întrebări relevante pentru discuţie sau oferirea de explicaţii cât mai clare pentru a evita orice deformare a realităţii şi nu în ultimul rând, exprimarea cât mai eficientă a dorinţelor.
Specialiştii ne îndeamnă să privim nevoile partenerilor unui cuplu prin prisma trebuinţelor din piramida lui Abraham Maslow, respectiv cele cinci niveluri ale sale: trebuinţe fiziologice, de securitate, de apartenenţă, de stimă şi de autorealizare. Funcţionalitatea unui cuplu depinde de satisfacerea motivaţională de pe treptele acestui model piramidal. Cu cât partenerii au motivaţii comune mai aproape de vârful piramidei, cu atât durata de viaţă a cuplului creşte, iar relaţiile dintre membri sunt intense şi profunde.
„Şapte lucruri simple pe care femeile le găsesc atrăgătoare la bărbaţi…”
Autorii de bestseller Allan şi Barbara Pease au creat liste cu ce îşi doresc femeile şi bărbaţii de la partener. Şapte lucruri simple pe care femeile le găsesc atrăgătoare la bărbaţi sunt: bărbaţii să le facă să râdă, să fie dispuşi să comunice, să gătească, să danseze, să le facă să se simtă în siguranţă, să le placă copiii, să fie zdraveni şi sănătoşi. Practic, după părerea autorilor, femeile îşi doresc întotdeauna resurse pe termen lung şi îşi aleg bărbaţi care au calităţi precum inteligenţa, ambiţia şi statutul social, calităţi ce pot asigura resursele pe care ele le caută. Bărbaţii, în schimb îşi doresc patru lucruri fundamentale: sex, servicii de bază (hrană, spălat), să fie iubiţi şi consideraţi numărul unu, să aibă momente de singurătate în care să nu fie deranjaţi.
„Gândirea femeilor se localizează în emisfera cerebrală dreaptă…Bărbaţii au gândirea localizată în emisfera cerebrală stângă”
Gândirea femeilor se localizează în emisfera cerebrală dreaptă, ele sunt mai intuitive, sunt interesate mai mult de viaţă decât de idei, sunt mai subtile dar şi mai practice, orientate spre familie, spre suflet. Bărbaţii au gândirea localizată în emisfera cerebrală stângă, care este o zonă a logicii, a raţiunii şi a abstractizării, de aceea ei sunt mai predispuşi spre conceptualizare şi ideologie.
Femeile au nevoie să fie ascultate şi înţelese, ele se simt bine atunci când vorbesc despre emoţiile lor, atunci când împărtăşesc ceea ce simt; ele trebuie să vorbească în permanenţă cu partenerul lor, altfel se simt neînţelese, cred că nu sunt iubite. Femeile nu vor să audă imediat care este soluţia pentru problemele lor, ci vor să fie sigure că au fost în primul rând ascultate şi să fie sigure că partenerul le-a înţeles. Vorbind, femeile au o stare de bine şi de intimitate, îşi organizează gândurile, se eliberează de probleme; astfel, îşi arată nevoia de a fi protejate.
Pe de altă parte, bărbaţii sunt concentraţi pe soluţii, ei nu ascultă pasiv pentru că astfel se simt inutili; ei se retrag în „vizuinile” lor, atunci când au probleme şi îşi caută singuri soluţiile; nu vor neapărat să împărtăşească cu partenera. Bărbaţii au nevoie de spaţiu şi independenţă, ceea ce nu înseamnă că nu sunt implicaţi în relaţie sau că nu îşi iubesc partenera, ci doar că sunt diferiţi şi altfel construiţi. Ei simt nevoia să fie acceptaţi exact aşa cum sunt. Ei, poate de multe ori, pur şi simplu nu ştiu cum să-şi descrie sentimentele.
Femeile speră să aibă bărbaţi care să le iubească „doar pe ele”, să le respecte, să le ofere mângâiere şi satisfacţie sexuală, să le facă să se simtă fericite. Bărbaţii doresc să aibă femei care să le fie sprijin atunci când au nevoie, să le ofere sex de calitate şi mâncare bună, să îi facă să se simtă utili şi respectaţi.
Aşadar, indiferent de rol, de sex, atunci când există un cuplu, căsatorit sau nu, tânăr sau în vârstă, este imperios necesar ca pertenerii să îşi comunice nevoiele. Împlinirea nevoilor de bază precum apa, aerul, hrana şi adapostul rezultă în supravieţuire, dar este nevoie de mult mai mult de atât pentru a da sens vieţii. Chiar dacă nu poţi vedea sau atinge afecţiunea, compania, aprecierea sau securitatea, aceste nevoi sunt la fel de valoroase. Un partener căruia i se îndeplinesc nevoile, se simte apreciat şi este cu mult mai receptiv în a împlini şi acesta la rândul lui, nevoile celuilalt. Nevoile şi priorităţile nu sunt un şablon; acestea vor fi diferite de la individ la individ. Un prim pas bun este începerea unei discuţii despre nevoi. Dacă nu se pot comunica eficient, este posibil să fie dificilă explorarea împlinirii nevoilor în relaţie. Terapia de cuplu oferă un spaţiu sigur, lipsit de prejudecăţi, unde partenerii pot începe să discute.
Laura Hijal
Psiholog clinician • Psihoterapeut
Resurse
Harley, W.F., (2014), Nevoile lui, nevoile ei, Ed. Amaltea, Bucureşti
Dallaire, Y., (2016), Secretul cuplurilor fericite, Ed. Philobia, Bucureşti
Mitrofan, I., (1996), Elemente de psihologia cuplului, Casa de editură şi presă „Şansa”, Bucureşti
Satir, V., (2010), Arta de a făuri oameni, Ed. Trei, Bucureşti