Din punct de vedere transgenerational, fiecare dintre noi suntem produsul istoriei familiei din care facem parte, a zonei in care ne-am nascut, a culturii si traditiei in care am fost educati, atat noi, cat si predecesorii nostri.
Cand ne nastem, avem inscrise in ADN o multitudine de informatii, o mare parte dintre ele fiind transmise de inaintasii nostri, atat pe linie paterna, cat si pe linie materna.
Atunci cand legile iubirii se incalca, acest lucru nu ramane asa, ci trebuie reparat. Daca cineva a fost exclus din familie (de exemplu pentru ca s-a casatorit cu cineva cu statut inferior) sau daca un copil preia rolul de parinte sau daca echilibrul intre a da si a primi este deteriorat, atunci cineva dintr-o generatie urmatoare va avea mai intai de refacut aceste ‘’gauri negre’’. Deseori, cand privim la ceea ce ni se intampla noua acum si la ceea ce s-a intamplat in familia noastra, de-a lungul generatiilor, avem tendinta sa credem ca suntem supusi unei ‘’pedepse divine’’. Nu este vorba de nici o pedeapsa, este mai degraba vorba despre niste nedreptati, erori de judecata, neputinte ale unor membri de familie care sunt perpetuate pana cand cineva va avea suficienta forta de a se uita la aceste lucruri, a le intelege si a le aduce pacea.
Pentru a repara, mai intai este necesar sa fim constienti de problemele prezente care ne apasa si nu ne ingaduie sa ne simtim liberi, creativi, impliniti. Cel mai des acest lucru se observa cand ni se intampla acelasi gen de lucruri, cand dezvoltam acelasi tip de relatii, cand avem acelasi tip de reactii sau avem visuri si dorinte ale sufletului pe care, oricat ne-am stradui, nu le putem indeplini. De asemenea, atasamentele permanentizate fata de persoane pierdute sau de sentimente precum ura, furie, frica, vinovatie pot constitui o forma de a ramane loiali principiilor si valorilor familiei/culturii de origine chiar daca noua nu ne mai sunt de folos. Uneori insa, e mai important sa fii loial familiei decat sa iti traiesti propria viata si aceasta datorita faptului ca A APARTINE , indiferent cum, este, pentru oameni, mai securizant decat A FI LIBER. Chiar daca a apartine ne aduce multa suferinta, este de multe ori de preferat pentru ca este cunoscuta. Noutatea adusa de a fi liber, desi poate mai sanatoasa, ramane totusi, in anumiti termeni, periculoasa. Ramane la alegerea fiecaruia…
Prin aceasta metoda de lucru, se aduc la suprafata blocajele, se descifreaza scenariul transgenerational, are loc deblocarea emotionala, intelegerea,separarea, resemnificarea si integrarea experientei de reconectare vindecatoare cu inaintasii, toate acestea ducand la transformarea inconstientului familial, apoi al celui individual si la gasirea unui sens existential nou.
Cresterea copiilor este un dans al generatiilor. Indiferent ce anume a afectat o generatie, daca nu a fost pe deplin rezolvat, se va transmite la urmatoarea generatie. Lance Morrow, journalist si scriitor a exprimat succinct natura multigenerationala a stresului in cartea sa, heart, o relatare dureroasa: “Generatiile sunt cutii inchise in cutii: in interiorul violentei mamei mele gasiti o alta cutie, care contine violenta bunicului meu, si in interiorul acelei cutii veti gasi o alta cutie, cu o energie neagra, secreta – povesti in povesti, sculptand in timp. “
Alexandro Jodorowsky este considerat un deschizator de drumuri in acest curent al descoperirii universului transgenerational. Ce inseamna, de fapt, “transgenerational”? Inseamna sa iei in considerare – mai ales ca terapeut – tot ceea ce fizic, sufletesc sau spiritual, ne leaga de familie, de neamul din care ne tragem.
De unde trebuie sa incepem?
Mai intai trebuie sa stim sa ne pozitionam pe noi insine in acest arbore genealogic si sa intelegem ca acest arbore nu apartine trecutului: el este foarte viu si prezent in fiecare din noi. Problemele noastre nu sunt de natura individuala : e implicata intreaga familie. Exista un inconstient familial. Tatal se hotaraste sa inceapa analiza terapeutica si, dintr-odata, toata familia intra in rezonanta si incepe sa evolueze. De indata ce constientizam ceva, si ceilalti membri ai familiei incep sa constientizeze.
Cele trei conditii ale aparitiei unui secret de familie
Un secret se formeaza de fiecare data cand ceva este tinut ascuns si cand este interzis sa afli despre ce ar putea fi vorba, ba chiar si sa te gandesti ca exista ceva ascuns. Acestor doua elemente ale sceretului – nespusul si interdictia de a sti- li se adauga, in genral, un al treilea: secretul de familie are legatura cu un eveniment dureros. Altfel, un copil care observa un lucru despre care nimeni nu-i spune nimic, dar care I se pare mai degraba pozitiv, nu va avea momente de neliniste.
In ceea ce priveste secretele de familie, este asadar mai putin important evenimentul declansator decat felul in care este trait. “Secretele bune” nu ne produc conflicte interioare: nu ne punem problema daca trebuie sau nu sa le impartasim cu ceilalti. Pe de alta parte, de fiecare data cand apare un conflict intre dorinta de a pastra secretul si de a vorbi despre el, acesta are toate sansele sa fie nefast. Rezultatul este, de fapt, ca cel mic creste cu impresia ca este tinut la distanta de un lucru important si dureros, care are legatura cu persoana lui. Aceasta definitie include numeroase situatii in care se pastreaza tacerea despre anumite lucruri, pentru ca un copil are tendinta de a se crede buricul pamantului si de a fi convins ca ceea ce i se ascunde are legatura cu el!
O consecinta frecventa a secretelor de familie care apar la a doua generatie o reprezinta dificultatile de invatare.
Mai intai, anumite materii, cum ar fi Geografia si matematica, s-ar putea dovedi problematice prin insasi natura secretului, daca acesta implica cunostinte in domeniu. Insecuritatea psihologica poate in egala masura sa contribuie la agravarea unor tulburari mentale, care, in mod surprinzator, vor impulsiona eforturile de invatare ale copilului. In sfarsit, copilul care intuieste ca i se ascunde ceva are tendinta sa-si piarda increderea in parintii sai si, prin generalizare, in invatatori sau profesori, pe care ii percepe ca reprezentanti ai parintilor. Anumiti copii reactioneaza prin faptul ca nu pot sa invete decat de unii singuri, ca autodidacti. Altii isi pierd increderea in propriile lor abilitati, mai ales cei ai caror parinti neaga existenta secretului si incearca sa-l convinga pe copil ca lucrurile nu sunt asa cum le-a vazut sau le-a auzit. Ei se inchid in ei insisi.
Insa principala dificultate de invatare a copiilor ce cresc intr-o familie ce poarta un Secret e legata de felul in care curiozitatea si energia lor psihica sunt deturnate catre elaborarea experientelor traite de parinti, pe care le intuiesc si pe care incearca sa si le reprezinte. In felul acesta, nu-si mai folosesesc energia mentala pentru simbolozarea propriilor experiente de viata si nici pentru procesul de invatare. Unii copii isi vor petrece intreaga viata incercand sa puna in scena imaginile si scenariile pe care parintii lor in suferinta le-au sadit in ei.
O lupta niciodata incheiata
Motivul pentru care Secretele au zile multe tine de faptul ca dorinta noastra de a vorbi despre ele intra intotdeauna in conflict cu iluzia ca pastrarea Sectetului ne permite sa ne controlam mai bine mediul, “imaginea”, ba chiar trecutul nostru sau pe cel al familiei noastre. Tendinta de a pastra un secret se naste din dorinta de control.
Memoria noastra nu e inflexibila, ci dinamica, si, de fiecare data cand facem apel la ea, o reinventam, intr-o asemenea masura, incat, intr-o amintire, nu se poate deosebi partea reala de inventie. Caracteristica aceasta este necesara pentru asimilarea lenta a trecutului si pentru crearea de legaturi noi in jurul lui. Nu vorbim doar despre a tine doliu dupa cei decedati, ci si pentru legaturile care se creaza in acest fel intre cei vii. Iar aceste legaturi genereaza noi perspective asupra trecutului. Prin urmare, trecutul e inaintea noastra la fel de mult ca viitorul, cu conditia sa stim totusi sa mentinem vie curiozitatea copiilor nostri.
Autor: Psiholog Andreea Radu Silvestrovici
Referinte bibliogafice:
Patrice van Earsel si Catherine Maillard, Ma dor stramosii, 2013 Editura Philobia
Gabor Mate – Cand corpul spune NU, 2021 Editura Curtea VecheSerge Tisseron – Secrete de familie, 2014 Editura Philobia
