La începutul psihoterapiei, multe persoane se așteaptă ca fiecare ședință să fie puțin mai ușoară decât precedenta. Uneori așa se întâmplă. Alteori, după ce apare încrederea, anumite subiecte devin surprinzător de greu de spus cu voce tare.
De ce unele teme par ușoare la început și mai grele mai târziu
Primele întâlniri sunt adesea concentrate pe motivul concret pentru care persoana a venit: anxietate, conflicte, stres, tristețe, probleme la serviciu sau dificultăți în relații. Pe măsură ce discuțiile avansează, întrebările se pot muta de la „ce s-a întâmplat?” la „de ce mă afectează atât de mult?” și „ce se repetă aici?”.
A vorbi despre un eveniment la nivel factual poate fi relativ simplu. A vorbi despre rușine, nevoia de aprobare, frica de abandon sau sentimentul că nu ești suficient poate fi mult mai dificil.
Rușinea poate opri o conversație înainte să înceapă
Rușinea nu apare doar în legătură cu lucruri pe care persoana le consideră „greșite”. Poate exista și rușinea de a fi rămas într-o relație, de a nu fi reușit să pună limite, de a avea nevoie de ajutor sau de a simți emoții pe care crede că „nu ar trebui” să le simtă.
În astfel de momente, problema nu este lipsa cuvintelor, ci teama de ceea ce s-ar putea întâmpla după ce cuvintele sunt spuse.
Teama de judecată poate exista chiar într-o relație terapeutică bună
Psihoterapia presupune o relație profesională, dar încrederea se construiește în timp. O persoană care a fost criticată frecvent sau care a învățat să își ascundă emoțiile poate rămâne atentă la reacțiile terapeutului chiar și după mai multe ședințe.
Uneori apare gândul: „dacă spun asta, o să mă vadă altfel”. Faptul că această teamă poate fi spusă direct este important. Nu trebuie să începi cu povestea completă. Poți începe cu „există ceva despre care îmi este greu să vorbesc”.
National Institute of Mental Health subliniază că raportul și încrederea sunt esențiale tocmai pentru că discuțiile din terapie sunt profund personale. Dacă o temă produce teamă sau rușine, faptul că există suficientă siguranță în relația terapeutică poate conta mai mult decât presiunea de a o spune repede.
Evitarea reduce disconfortul pe moment
Dacă un subiect produce multă anxietate, schimbarea conversației aduce o ușurare imediată. Același mecanism apare și în viața de zi cu zi: evităm conflicte, locuri, persoane sau decizii care ne provoacă disconfort.
În terapie, evitarea poate fi mai subtilă: glume exact când discuția devine emoțională, schimbarea rapidă a subiectului, concentrarea exclusivă pe problemele altora sau prezentarea fiecărei situații într-un mod foarte rațional.
Observarea tiparului nu este o acuzație. Poate deveni o întrebare utilă: ce simt că s-ar putea întâmpla dacă rămân puțin mai mult cu acest subiect?
Relația cu terapeutul poate face anumite lucruri mai greu de spus
Există un paradox. La început vorbești cu cineva pe care abia îl cunoști. Mai târziu, după ce relația terapeutică devine importantă, poate apărea teama că îl vei dezamăgi sau că părerea lui despre tine se va schimba.
American Psychological Association descrie psihoterapia ca pe un proces colaborativ și subliniază rolul alianței terapeutice. Colaborarea nu înseamnă să fii mereu de acord. Înseamnă și să poți spune când ceva nu ți se potrivește, când nu ai înțeles o intervenție sau când o ședință nu s-a simțit bine.
„Nu știu despre ce să vorbesc” poate însemna lucruri diferite
Uneori chiar nu există o temă urgentă. Este o perioadă mai liniștită. Alteori, lipsa subiectelor poate ascunde oboseală, dificultatea de a identifica emoțiile sau evitarea unei teme sensibile.
În loc să cauți rapid un subiect de umplutură, poate fi suficient să spui: „nu știu dacă nu am nimic de discutat sau dacă evit ceva”. Și asta poate deveni material de lucru.
Tăcerea nu este neapărat un semn că ceva merge prost
O ședință nu trebuie să fie o conversație continuă. Pot exista momente în care ai nevoie să găsești cuvintele potrivite sau să observi ce simți înainte de a răspunde.
Pentru unele persoane, tăcerea este însă foarte inconfortabilă. Simt nevoia să umple fiecare secundă sau să treacă imediat la un alt subiect. Și această reacție poate spune ceva despre felul în care persoana tolerează incertitudinea, emoțiile sau lipsa controlului.
Nu trebuie să spui totul și nici să spui totul repede
Psihoterapia nu este un interogatoriu. Nu există obligația de a relata imediat experiențe pentru care nu te simți pregătit. Ritmul poate fi discutat.
- „Există ceva despre care nu sunt încă pregătit să vorbesc.”
- „Subiectul acesta îmi produce multă rușine.”
- „Mi-e teamă că vei crede altceva despre mine dacă spun ce s-a întâmplat.”
- „Aș vrea să vorbesc despre asta, dar nu astăzi.”
Uneori, a putea formula limita este un pas important înaintea conținutului propriu-zis.
Uneori cel mai greu lucru este să vorbești despre terapie
Poate ai simțit că o întrebare a fost nepotrivită. Poate nu te-ai simțit înțeles. Poate ritmul este prea rapid sau prea lent. Poate ai plecat dintr-o ședință cu senzația că un lucru important a fost trecut prea repede cu vederea.
A discuta aceste lucruri nu înseamnă că ești un „pacient dificil”. Feedbackul poate clarifica neînțelegeri și poate ajuta la ajustarea procesului. Dacă vrei să înțelegi mai bine cum începe relația terapeutică, experiența unei prime ședințe de psihoterapie este diferită de la o persoană la alta și nu impune să spui totul din prima întâlnire.
Dificultatea nu este automat dovada progresului
Există ideea că, dacă terapia doare sau este foarte grea, înseamnă că „funcționează”. Este o simplificare. Unele subiecte importante sunt dificile, dar disconfortul nu este un scop în sine.
Dacă te simți constant presat, dacă limitele nu sunt respectate sau dacă nu înțelegi de ce se lucrează într-un anumit fel, merită să spui acest lucru. Progresul se vede mai degrabă în schimbările de funcționare, înțelegere și comportament decât în cât de intensă a fost o ședință. Tema este diferită de întrebarea cum îți dai seama dacă psihoterapia te ajută, care ține de evoluția pe termen mai lung.
National Institute of Mental Health recomandă ca obiectivele terapiei, modul în care va fi urmărit progresul și ce se întâmplă dacă persoana nu începe să se simtă mai bine să poată fi discutate deschis cu terapeutul. A cere clarificări despre proces nu este o abatere de la terapie, ci parte din colaborare.
Ce poți spune când nu reușești să începi
- „M-am gândit la ceva toată săptămâna, dar acum îmi este greu să încep.”
- „Observ că schimb subiectul de fiecare dată când ajungem aici.”
- „Mi-e teamă de reacția ta.”
- „Nu știu exact ce simt, dar subiectul acesta mă blochează.”
- „Aș prefera să ne apropiem mai încet de tema asta.”
Aceste formulări nu sunt „tehnici perfecte”. Sunt doar modalități simple de a transforma blocajul într-o conversație.
Când poate fi utilă și o evaluare psihologică sau psihiatrică
Psihoterapia nu înlocuiește orice alt tip de evaluare. Dacă există simptome severe, schimbări importante de dispoziție, probleme majore de somn, dificultăți de funcționare sau alte manifestări care necesită clarificare, poate fi indicată și o evaluare psihologică sau o consultație de psihiatrie.
Psihoterapie pentru adulți în București
La Clinica Alegria, psihoterapia pentru adulți poate aborda dificultăți emoționale, relaționale, anxietate, depresie, stres sau tipare care se repetă în viața de zi cu zi. În funcție de obiectiv, poate fi recomandată și psihoterapia individuală ori colaborarea cu alte specialități.
Pentru persoanele din București care vor să înceapă sau să reia un proces terapeutic, programarea unei întâlniri la Clinica Alegria poate porni de la problema care este cea mai prezentă în acest moment, fără să fie nevoie de un diagnostic stabilit în prealabil.
Întrebări frecvente
Este normal să îmi fie mai greu să vorbesc după mai multe ședințe de psihoterapie?
Da. Pe măsură ce terapia ajunge la subiecte mai personale, pot apărea rușinea, teama de judecată sau evitarea. Este util să discuți cu terapeutul despre această dificultate.
Trebuie să spun totul terapeutului meu?
Nu. Nu trebuie să discuți un subiect înainte să te simți pregătit. Poți însă spune că există o experiență despre care îți este greu să vorbești sau că ai nevoie de mai mult timp.
Este normal să existe tăceri în psihoterapie?
Da. Tăcerea poate apărea atunci când persoana caută cuvintele potrivite, observă o emoție sau are nevoie de timp pentru a răspunde.
Pot să îi spun terapeutului că nu sunt de acord cu el?
Da. Psihoterapia este un proces colaborativ. Feedbackul, întrebările și dezacordurile pot fi discutate și pot ajuta la clarificarea relației terapeutice.
Dacă terapia devine dificilă înseamnă că funcționează?
Nu automat. Unele conversații importante pot fi dificile, dar disconfortul în sine nu este dovada progresului. Contează obiectivele, funcționarea și schimbările observate în timp.
Ce fac dacă simt că terapeutul mă judecă?
Poți spune direct că ai această teamă sau că o anumită reacție te-a făcut să te simți judecat. Nu este nevoie să intri imediat în toate detaliile subiectului.
Când ar trebui să iau în calcul și o evaluare psihologică sau psihiatrică?
Poate fi recomandată o evaluare suplimentară atunci când există simptome persistente sau severe, dificultăți importante de funcționare, probleme de somn, anxietate intensă, depresie sau alte manifestări care necesită clarificare.
Surse externe
- American Psychological Association – Understanding psychotherapy and how it works
- National Institute of Mental Health – Psychotherapies
- American Psychological Association – Psychotherapy works
Articol verificat și revizuit de către Mariana Demeter, Psiholog clinician principal / Psihoterapeut principal.