psiholog clinician și psihoterapeut
Autor: Ioana Dobrin
În ziua de astăzi, oamenii sunt foarte încărcați cu presiunea de a forma un cuplu chiar dacă foarte multe dintre parteneriate se încheie printr-o despărțire sau prin divorț. O abordare mai precaută a relațiilor ar fi cea de a fi bine informat. Relația trebuie să constituie o alegere, nu o obligație interioară, ori o capitulare în fața presiunilor făcute de societate. Este necesar ca fiecare dintre parteneri să înțeleagă ce anume așteaptă fiecare din partea celuilalt, să știe care sunt recompensele dar și provocările relației. Un prim pas esențial pe calea spre intimitate îl reprezintă conștientizarea de sine a fiecăruia dintre parteneri dar și a dorințelor și nevoilor cu privire la parteneriat.
A avea o relație de cuplu reușită este cel puțin la fel de dificil, dacă nu mai dificil, ca a avea succes în a trăi de unul singur. A fi de unul singur este cea mai bună cale de a ne pregăti să fim într-o relație. A descoperi fiecare cine este, ce crede, ce anume îi place să facă, a-și lua timpul pentru o comuniune cu Sinele și pentru autoîngrijire, a învăța să se iubească și să se accepte în timpul maximelor și minimelor vieții de zi cu zi, reprezintă aptitudini esențiale pentru găsirea păcii și fericirii. Este foarte probabil ca o persoană care nu și-a acordat niciodată timp, nu a trăit niciodată singură, să nu știe ce are nevoie și ce vrea. Trecerea de la o relație la alta nu va oferi posibilitatea ca o persoană să se cunoască și să se descopere cu adevărat. Implicarea într-o relație înainte de autocunoaștere, înainte ca persoana să își cunoască prioritățile, va sfârși prin a folosi relația ca pe un termen de comparație cu ajutorul căreia să descopere ce vrea. Este întotdeauna mai ușor să descoperim cine suntem privind în interior decât privindu-ne pe noi înșine prin ochii altuia.
Adesea, cei ce se simt goi pe dinăuntru, caută ceva înafara lor pentru a umple golul, de multe ori stimulii externi sunt alcoolul sau drogurile. Alteori televizorul, munca, religia, sexul etc. O astfel de metodă nu reprezintă una de lungă durată, golul interior intensificându-se iar in spatele acestuia se află credința că nu sunt suficient de buni sau că nu merită să fie iubiți așa cum sunt. Adevărata putere personală se dobândește atunci când omul învață să aibă o relație iubitoare cu sine însăși. În urma acestui proces nu mai este necesar a căuta iubirea sau salvarea în exterior. Până când nu va atinge apogeul iubirii de sine, omul nu va avea o relație matură care să aducă împlinire și se va folosi de partener în același mod în care se folosește de o substanță pentru a se înveseli pentru un timp sau pentru a-și modifica starea în care se află (Ferrini, 2007, pp. 10-15).
Legi spirituale ale relației
- Angajamentul
O relație spirituală are nevoie de angajamentul ambelor persoane.
Caracterul sacru al angajamentului făcut într-o relație nu se află atât în conținutul său specific, cât se află în reciprocitatea sa și în disponibilitatea de a-l respecta. Acest angajament reprezintă legământul pe care o persoană îl face cu partenerul. Prima regulă în stabilirea unei înțelegeri este sinceritatea. Pe parcurs, sinceritatea va scuti de multă suferință. Angajamentul nu are valoare dacă nu poate fi respectat, capacitatea de a-l păstra este ceea ce îl face să fie angajament.
În trecut, oamenii își luau angajamente pe viață înainte să se cunoască pe ei înșiși și pe partener la nivel intim. Acele angajamente duceau adesea la vieți trăite în sarcrificiu reciproc și negare, dat fiind că divorțurile erau rare. Aceștia rămâneau împreună fără a fi fericiți. Astăzi se poate menționa cealală extremă. Există mai mult divorțuri decât cupluri care stau împreună. Angajamentele sunt lucruri serioase iar cuplurile ar trebui să fie conservatoare și să-și ia angajamente realiste.
Ferrini 2007, prezintă ca pe o sugestie sau un ghid care ajută la clarificarea tipului de angajament pe care fiecare îl poate lua față de celălalt, cele patru angajamente în relații ce conduc spre luarea unui angajament pe viață:
- Angajamentul preliminar-dezvoltarea unei prietenii (Non-exclusiv/Non-sexual. Perioadă de timp: 1-3 luni)
Cei doi își fac timp unul pentru celălalt însă au dreptul de a se simți liberi să petreacă timp și să cunoască oamenii cu care se întâlnesc. Nu vor avea relații intime cu posibilul viitor partener dar nici cu altcineva.
- Angajamentul intermediar-prieteni ce devin iubiți (Exclusiv/Sexual. Perioadă de timp: 6 luni-1 an)
Vor avea relații intime doar împreună, se vor vedea de cel puțin două ori pe săptămână și vor explora pe deplin prietenia. Cei doi își iau angajamentul de a se cunoaște ca pe niște prieteni, iubiți și potențiali parteneri de viață.
- Angajamentul avansat-iubiți ce devin parteneri (Exclusiv/Sexual. Perioadă de timp: 1-3 ani)
Partenerii vor trăi impreuna și își vor fi credincioși unul celuilalt. Vor rezolva orice problemă apare în relația lor și vor lucra spre un parteneriat pe viață. Cei doi vor avea aceeași viziune cu privire la parteneriat și vor fi de acord în privința chestiunilor majore.
- Angajamentul pe viață-parteneri ce devin tovarăși de viață (Exclusiv/Sexual. Perioadă de timp: pe viață)
Partenerii și-au luat angajamentul de a trăi împreună pentru tot restul vieții și de a se susține unul pe celălalt orice s-ar întâmpla. Vor lua decizii împreună și vor fi tovarăși de viață (Ferrini, 2007, pp. 24-30).