Legătura dintre evenimentele adverse din copilărie (traume) și comportamentele de adicție  la maturitate

Legătura dintre evenimentele adverse din copilărie (traume) și comportamentele de adicție  la maturitate

Copilăria reprezintă perioada care, pentru majoritatea oamenilor, este descrisă ca  fiind cea mai frumoasă perioadă a vieții. Cu toate acestea, mulți dintre noi au avut parte de  experiențe al căror caracter disfuncțional le-a marcat viețile pentru totdeauna. Experiențele  adverse ale copilăriei se referă la unele dintre cele mai intense și frecvente surse de stres pe  care copiii le pot suferi devreme în viață. Astfel de experiențe includ mai multe tipuri de  abuz: neglijare, violența dintre părinți sau îngrijitori, alte tipuri de disfuncții grave ale vieții  de familie, cum ar fi consumul de alcool și substanțe și violența dintre părinți, comunitară și  colectivă. Cele mai importante descoperiri în ceea ce privește experiențele adverse din  copilărie sunt că acestea sunt surprinzător de frecvente chiar și în primii ani, sunt în general  nerecunoscute, putând fi identificate în copilărie prin istorie, de la copii și îngrijitori și pot  începe să se manifeste sub forma unor alterări în sfera sănătății atât mentale cât și fizice în  timpul copilăriei în sine. (Flaherty, Thompson, Litrownik, et al., 2006). Recunoașterea  acestor fapte oferă o oportunitate Clară pentru intervenția timpurie. Nevoia unei intervenții  corespunzătoare și timpurii este clară, oportunitățile sunt majore și nimeni nu va fi cu un pas  înaintea pediatrilor și psihologilor care își asumă această importantă activitate preventivă.  Așa cum a fost demonstrat în Studiul ACE (Mercy & Houry, 2019), ceea ce se întâmplă în  copilărie, în mod obișnuitîși lasă amprenta de-a lungul vieții. Timpul nu vindecă, timpul  doar ascunde. Unul din efectele secundare create de traumele copilăriei sunt  comportamentele adictive.  

Adicția sau dependența, așa cum este mult mai cunoscută în limbajul comun, este  definită de o gândire obsesivă și o nevoie compulsivă de consum al unor substanțe precum  droguri, alcool, alimente, sex, dar poate apărea sub forma oricărui alt tip de comportament.  Este important de luat la cunoștiință că tratarea dependențelor nu se realizează doar din  punct de vedere medical, ci și psihologic, prin terapie.  

Mai mult decât tratamentul dependenței în sine, care se poate realiza prin TCC – terapie cognitiv comportamentală individuală sau de grup, trebuie acționat la rădăcina  problemei. 

Un studiu recent, publicat în „Addictive Behaviors”, care explorează asocierea  dintre abuzul în copilărie și tulburarea de consum de substanțe, sugerează că neglijarea sau  abuzul în copilărie poate avea un „rol central în prezicerea consumului majorității substanțelor”. În plus, disocierea pare să medieze relația dintre consumul de droguri și  neglijența suferită în copilărie.  

Astfel reiese că un prim pas în tratarea psihoterapeutică a adicțiilor constă în  investigarea și vindecarea traumelor timpurii din viața indivizilor. În sensul acesta, Gestalt  terapia, terapia existențial unificatoare și terapia cognitiv comportamentală, pot avea un rol  important în vindecarea individului.  

Un prim pas constă în efortul nostru de a cere ajutor și dorința de schimbare, de  integrare a unui nou Eu: nu lipsit de răni lăsate de trecut, ci purtând aceste cicatrici  vindicate într-o armonie a sufletului. 

Autor: Bănică Ioana

Referințe: 

1. Flaherty EG, Thompson R, Litrownik AJ, et al. Adverse childhood exposures and  reported child health at age 12. AcadPediatr. 2009, 9(3):150-6.  

2. Mercy, J., A., Houry, D., E., Centers for Disease Control and Prevention (2019).  Preventing Adverse Childhood Experiences: Leveraging the Best Available Evidence.  (pp. 7 – 21) Atlanta, GA: National Center for Injury Prevention and Control, Centers for  Disease Control and Prevention.  

3. Anne N. Banducci, Elana Hoffman, C.W. Lejuez, Karestan C. Koenen (2014). The  relationship between child abuse and negative outcomes among substance users:  psychopathology, health, and comorbidities. Psychology of Addictive Behaviors

Photo by Jordan Whitt on Unsplash

Prizonieri in lumea dependenței

Prizonieri in lumea dependenței

Mandala, roata robusta a vietii, trece prin sase taramuri. Fiecare tărâm ese populat de personaje care reprezintă aspecte ale existenței umane – formele diferite ale existenței noastre. Domeniul dependenței este acel loc în care căutăm în mod constant ceva din afara noastră pentru a stăvili o nevoie mistuitoare de alinare sau de împlinire. Golul dureros este veșnic, pentru ca substanțele, obiectele sau căutările care sperăm să ni-l aline nu sunt ceea ce avem nevoie cu adevărat. Nu știm de ce avem nevoie, și, atâta vreme cât stăm în starea de spirite flămânde, nu vom ști niciodata. Ne bântuim propriile vieți fără să le trăim cu adevărat. Unii oameni își petrec o mare parte din viață într-un tărâm sau altul. Mulți dintre noi ne plimbăm dintr-unul în altul, poate chiar prin toate, de-a lungul unei singure zile. 

Trebuie luate in considerare o mulțime de întrebări, dintre care amintesc:

  • Care sunt cauzele dependențelor?
  • Care este natura personalității predispuse la dependență?
  • Ce se întamplă din punct de vedere fiziologic  în creierul dependenților?
  • Ce opțiuni are de fapt un dependent?
  • De ce este “Războiul împotriva drogurilor” un eșec și ce abordare mai umana, bazată pe cercetări științifice, ar trebui luată în considerare pentru tratarea dependențelor severe de droguri?
  • Care sunt câteva dintre căile disponibile pentru eliberarea minților dependente care nu sunt dependente de substanțe tari? Cum abordăm vindecarea de multele dependențe comportamentale ale culturii noastre?

Personalitatea predispusă la dependență

Nicio ființă umană nu este goală sau defectă în esența ei, însă mulți se comportă ca și cum ar fi și așa       s-ar percepe pe sine. Încercarea de a șterge sentimentul de gol – este ca și cum ai munci sa umpli un canion cu lopeți încărcate de praf.

Oamenii sunt susceptibili la procesul dependenței dacă au o nevoie constantă de a găsi alinare fizică sau emoțională în surse exterioare, precum mintea si trupul lor. Această nevoie denotă eșecul autoreglării – incapacitatea de a menține o atmosferă emoțională internă suficient de stabilă.  Nimeni nu se naște cu această capacitate. Unii oameni nu o obțin niciodata, nici chiar in perioada adultă târzie, ci trebuie să se bazeze pe un sprijin exterior pentru a-și regla disconfortul și a-și alina anxietatea. Pur și simplu nu se pot simți bine fără un astfel de sprijin, indiferent dacă vorbim despre substanțe chimice, mâncare, nevoie excesivă de atenție, acceptare sau iubire. Unii caută să-și facă viața interesantă implicându-se în activități care aduc bună dispozitie sau care cresc nivelul de adrenalină. O persoană cu o autoreglare deficientă devine dependentă de lucrurile exterioare pentru starea sa emoțională și chiar pentru a se calma, dacă experimentează prea multă energie interna nedirecționată.  O caracteristică proeminentă a personalității predispuse la dependență  este controlul slab al emoțiilor,  al pornirilor si al dorințelor care apar in mod subit. Ceea ce caracterizează personalitatea predispusă la dependență este absența diferențierii. Diferențierea este definită ca “abilitatea de a fi in contact emoțional cu alții, totuși autonom in functionalitatea emotionala”. Este capacitatea de a fi constienti de noi insine in timp ce interacționăm cu ceilalți. Personalitatea cu diferențiere precară  este copleșită ușor de emoțiile sale, “absoarbe anxietatea de la ceilalți si generează în sinea sa o parte importantă de anxietate”.

Lipsa diferențierii și autoreglarea defectuoasă reflectă o lipsă a maturizării emoționale. 

Prin urmare, caracteristicile care stau cel mai des la baza procesului de dependență sunt: autoreglarea deficitară, lipsa diferentierii de baza, lipsa unui sentiment sanatos al sinelui, un sentiment de gol insațiabil și o capacitate scazută de control al impulsurilor. Personalitatea dependentă este o personalitate care nu s-a maturizat. Atunci cand incepem procesul de vindecare, o intrebare cheie va fi aceasta: cum anume putem incuraja maturitatea in noi insine sau in altii al caror mediu initial le-a sabotat dezvoltarea emotionala sanatoasa?

Daca scolile si celelalte intitutii  dedicate cresterii copiilor doresc sa se implice in educatia impotriva drogurilor cu o deschidere catre preventie, ele trebuie mai intai sa creeze o relatie emotionala  de sprijin intre profesori si elevi, o relație in cadrul căreia acestia din urma sa se simta intelesi, acceptati si respectati. Doar intr-o astfel de atmosfera informatia necesara poate fi transmisa in mod eficace si doar intr-o astfel de atmsofera persoanele tinere vor dezvolta suficienta incredere, astfel incat sa aiba curajul de a se adresa adultilor pentru problemele si ingrijorarile lor. 

Toti adultii preocupati de ingrijirea persoanelor tinere trebuie să-și aminteasca faptul ca doar relatiile sanatoase si benefice cu adultii ii vor impiedica pe copii sa se piarda in lume printer cei ca ei – o pierdere a orientarii care duce repede la consum de droguri. 

Autor: Psiholog Ada Radu Silvestrovici

Referinte bibliografice:

Gabor Mate – Pe taramul fantomelor infometate

Carl Rogers – On becoming a Person : A Therapist’s View of Psychotherapy

Eckhart Tolle – Puterea Prezentului

D.W. Goodwin – Alcoholism and Heredity: A Review and Hypothesis.