Copilăria reprezintă perioada care, pentru majoritatea oamenilor, este descrisă ca fiind cea mai frumoasă perioadă a vieții. Cu toate acestea, mulți dintre noi au avut parte de experiențe al căror caracter disfuncțional le-a marcat viețile pentru totdeauna. Experiențele adverse ale copilăriei se referă la unele dintre cele mai intense și frecvente surse de stres pe care copiii le pot suferi devreme în viață. Astfel de experiențe includ mai multe tipuri de abuz: neglijare, violența dintre părinți sau îngrijitori, alte tipuri de disfuncții grave ale vieții de familie, cum ar fi consumul de alcool și substanțe și violența dintre părinți, comunitară și colectivă. Cele mai importante descoperiri în ceea ce privește experiențele adverse din copilărie sunt că acestea sunt surprinzător de frecvente chiar și în primii ani, sunt în general nerecunoscute, putând fi identificate în copilărie prin istorie, de la copii și îngrijitori și pot începe să se manifeste sub forma unor alterări în sfera sănătății atât mentale cât și fizice în timpul copilăriei în sine. (Flaherty, Thompson, Litrownik, et al., 2006). Recunoașterea acestor fapte oferă o oportunitate Clară pentru intervenția timpurie. Nevoia unei intervenții corespunzătoare și timpurii este clară, oportunitățile sunt majore și nimeni nu va fi cu un pas înaintea pediatrilor și psihologilor care își asumă această importantă activitate preventivă. Așa cum a fost demonstrat în Studiul ACE (Mercy & Houry, 2019), ceea ce se întâmplă în copilărie, în mod obișnuitîși lasă amprenta de-a lungul vieții. Timpul nu vindecă, timpul doar ascunde. Unul din efectele secundare create de traumele copilăriei sunt comportamentele adictive.
Adicția sau dependența, așa cum este mult mai cunoscută în limbajul comun, este definită de o gândire obsesivă și o nevoie compulsivă de consum al unor substanțe precum droguri, alcool, alimente, sex, dar poate apărea sub forma oricărui alt tip de comportament. Este important de luat la cunoștiință că tratarea dependențelor nu se realizează doar din punct de vedere medical, ci și psihologic, prin terapie.
Mai mult decât tratamentul dependenței în sine, care se poate realiza prin TCC – terapie cognitiv comportamentală individuală sau de grup, trebuie acționat la rădăcina problemei.
Un studiu recent, publicat în „Addictive Behaviors”, care explorează asocierea dintre abuzul în copilărie și tulburarea de consum de substanțe, sugerează că neglijarea sau abuzul în copilărie poate avea un „rol central în prezicerea consumului majorității substanțelor”. În plus, disocierea pare să medieze relația dintre consumul de droguri și neglijența suferită în copilărie.
Astfel reiese că un prim pas în tratarea psihoterapeutică a adicțiilor constă în investigarea și vindecarea traumelor timpurii din viața indivizilor. În sensul acesta, Gestalt terapia, terapia existențial unificatoare și terapia cognitiv comportamentală, pot avea un rol important în vindecarea individului.
Un prim pas constă în efortul nostru de a cere ajutor și dorința de schimbare, de integrare a unui nou Eu: nu lipsit de răni lăsate de trecut, ci purtând aceste cicatrici vindicate într-o armonie a sufletului.
Autor: Bănică Ioana
Referințe:
1. Flaherty EG, Thompson R, Litrownik AJ, et al. Adverse childhood exposures and reported child health at age 12. AcadPediatr. 2009, 9(3):150-6.
2. Mercy, J., A., Houry, D., E., Centers for Disease Control and Prevention (2019). Preventing Adverse Childhood Experiences: Leveraging the Best Available Evidence. (pp. 7 – 21) Atlanta, GA: National Center for Injury Prevention and Control, Centers for Disease Control and Prevention.
3. Anne N. Banducci, Elana Hoffman, C.W. Lejuez, Karestan C. Koenen (2014). The relationship between child abuse and negative outcomes among substance users: psychopathology, health, and comorbidities. Psychology of Addictive Behaviors
Photo by Jordan Whitt on Unsplash