Mandala, roata robusta a vietii, trece prin sase taramuri. Fiecare tărâm ese populat de personaje care reprezintă aspecte ale existenței umane – formele diferite ale existenței noastre. Domeniul dependenței este acel loc în care căutăm în mod constant ceva din afara noastră pentru a stăvili o nevoie mistuitoare de alinare sau de împlinire. Golul dureros este veșnic, pentru ca substanțele, obiectele sau căutările care sperăm să ni-l aline nu sunt ceea ce avem nevoie cu adevărat. Nu știm de ce avem nevoie, și, atâta vreme cât stăm în starea de spirite flămânde, nu vom ști niciodata. Ne bântuim propriile vieți fără să le trăim cu adevărat. Unii oameni își petrec o mare parte din viață într-un tărâm sau altul. Mulți dintre noi ne plimbăm dintr-unul în altul, poate chiar prin toate, de-a lungul unei singure zile.
Trebuie luate in considerare o mulțime de întrebări, dintre care amintesc:
- Care sunt cauzele dependențelor?
- Care este natura personalității predispuse la dependență?
- Ce se întamplă din punct de vedere fiziologic în creierul dependenților?
- Ce opțiuni are de fapt un dependent?
- De ce este “Războiul împotriva drogurilor” un eșec și ce abordare mai umana, bazată pe cercetări științifice, ar trebui luată în considerare pentru tratarea dependențelor severe de droguri?
- Care sunt câteva dintre căile disponibile pentru eliberarea minților dependente care nu sunt dependente de substanțe tari? Cum abordăm vindecarea de multele dependențe comportamentale ale culturii noastre?
Personalitatea predispusă la dependență
Nicio ființă umană nu este goală sau defectă în esența ei, însă mulți se comportă ca și cum ar fi și așa s-ar percepe pe sine. Încercarea de a șterge sentimentul de gol – este ca și cum ai munci sa umpli un canion cu lopeți încărcate de praf.
Oamenii sunt susceptibili la procesul dependenței dacă au o nevoie constantă de a găsi alinare fizică sau emoțională în surse exterioare, precum mintea si trupul lor. Această nevoie denotă eșecul autoreglării – incapacitatea de a menține o atmosferă emoțională internă suficient de stabilă. Nimeni nu se naște cu această capacitate. Unii oameni nu o obțin niciodata, nici chiar in perioada adultă târzie, ci trebuie să se bazeze pe un sprijin exterior pentru a-și regla disconfortul și a-și alina anxietatea. Pur și simplu nu se pot simți bine fără un astfel de sprijin, indiferent dacă vorbim despre substanțe chimice, mâncare, nevoie excesivă de atenție, acceptare sau iubire. Unii caută să-și facă viața interesantă implicându-se în activități care aduc bună dispozitie sau care cresc nivelul de adrenalină. O persoană cu o autoreglare deficientă devine dependentă de lucrurile exterioare pentru starea sa emoțională și chiar pentru a se calma, dacă experimentează prea multă energie interna nedirecționată. O caracteristică proeminentă a personalității predispuse la dependență este controlul slab al emoțiilor, al pornirilor si al dorințelor care apar in mod subit. Ceea ce caracterizează personalitatea predispusă la dependență este absența diferențierii. Diferențierea este definită ca “abilitatea de a fi in contact emoțional cu alții, totuși autonom in functionalitatea emotionala”. Este capacitatea de a fi constienti de noi insine in timp ce interacționăm cu ceilalți. Personalitatea cu diferențiere precară este copleșită ușor de emoțiile sale, “absoarbe anxietatea de la ceilalți si generează în sinea sa o parte importantă de anxietate”.
Lipsa diferențierii și autoreglarea defectuoasă reflectă o lipsă a maturizării emoționale.
Prin urmare, caracteristicile care stau cel mai des la baza procesului de dependență sunt: autoreglarea deficitară, lipsa diferentierii de baza, lipsa unui sentiment sanatos al sinelui, un sentiment de gol insațiabil și o capacitate scazută de control al impulsurilor. Personalitatea dependentă este o personalitate care nu s-a maturizat. Atunci cand incepem procesul de vindecare, o intrebare cheie va fi aceasta: cum anume putem incuraja maturitatea in noi insine sau in altii al caror mediu initial le-a sabotat dezvoltarea emotionala sanatoasa?
Daca scolile si celelalte intitutii dedicate cresterii copiilor doresc sa se implice in educatia impotriva drogurilor cu o deschidere catre preventie, ele trebuie mai intai sa creeze o relatie emotionala de sprijin intre profesori si elevi, o relație in cadrul căreia acestia din urma sa se simta intelesi, acceptati si respectati. Doar intr-o astfel de atmosfera informatia necesara poate fi transmisa in mod eficace si doar intr-o astfel de atmsofera persoanele tinere vor dezvolta suficienta incredere, astfel incat sa aiba curajul de a se adresa adultilor pentru problemele si ingrijorarile lor.
Toti adultii preocupati de ingrijirea persoanelor tinere trebuie să-și aminteasca faptul ca doar relatiile sanatoase si benefice cu adultii ii vor impiedica pe copii sa se piarda in lume printer cei ca ei – o pierdere a orientarii care duce repede la consum de droguri.
Autor: Psiholog Ada Radu Silvestrovici
Referinte bibliografice:
Gabor Mate – Pe taramul fantomelor infometate
Carl Rogers – On becoming a Person : A Therapist’s View of Psychotherapy
Eckhart Tolle – Puterea Prezentului
D.W. Goodwin – Alcoholism and Heredity: A Review and Hypothesis.
