Tulburările de limbaj sunt constante și de cele mai multe ori majore la copiii cu autism. Cei mai mulți dintre acești copii prezintă dificultăți de comunicare și limbaj într-un fel sau altul, exprimate printr-o slabă capacitate de a interacționa sau comunica cu ceilalti: fie nu vorbesc, fie dacă vorbesc pot avea dificultăți în exprimare sau în înțelegere a celor din jur.
La copiii mai mici se evidențiază următoarele aspecte:
– absența gestului de indicare (pointing) și a gesturilor care atrag atenția celor din jur asupra unui obiect sau a unei situații;
– sărăcia gestuală și de mimică comunicativă (exprimarea nonverbală): contact vizual deficitar, nu utilizează salutul, deficiențe în exprimarea nonverbală a lui DA si NU, absența expresiilor faciale, a zâmbetelor (nu știu să interpreteze aceste expresii văzute la ceilalți), gesturile fiind limitate la acte de cerință sau de protest. De regulă, copiii își exprimă dorințele sau emoțiile prin: țipete, heteroagresivitate, autoagresivitate. Aceste comportamente se manifestă și mai pregnant pe fondul lipsei gesturilor functionale, a limbajului sau ca urmare a frustrării de a nu avea instrumente de comunicare adecvate.
La copilul cu autism sunt observate dificultăți de pronunție și de articulare, întâlnite frecvent sub forma dislaliilor (omiterea, alterarea sau înlocuirea unor sunete sau silabe în cuvinte) care afectează claritatea și chiar și atunci când copilul vorbește, uneori este dificil să înțelegi ce spune.
Se evidențiază utilizarea deficitară a timpurilor verbale și articolelor, ceea ce pare să denote o dezvoltare mai lentă pe acest segment.
Uneori, datorită problemelor senzoriale, asociate autismului, copiii se pot concentra mai mult pe sunetele din mediu, decât pe sunetul produs de persoanele care vorbesc. Ei par că sunt tot timpul neatenți la ceilalți sau neinteresati, si pare că nu aud ce vorbesc cei din jur.
În ceea ce privește capacitatea de imitație verbală, aceștia fie că nu vor imita deloc ceea ce spun alte persoane, fie vor imita cuvinte sau propoziții întregi fără a le înțelege sensul.
Utilizarea cuvintelor cu sens este deficitară la copilul cu autism. Uneori pot ajunge la un nivel satisfăcător al vocabularului, dar eșuează nu la reprezentarea semnificației cuvintelor, ci la utilizarea lor corectă. Dificultățile se referă mai ales la utilizarea termenilor pentru spațialitate, temporalitate și pentru relațiile interpersonale.
Una din cele mai afectate arii este cea a conversației, a comunicării cu ceilalti. Cu alte cuvinte utilizarea socială a limbajului este extrem de afectată. Deși uneori demonstrează că pot vorbi corect și fluent, nu o vor face cu ușurință într-o conversație.
În cazul autismului este descrisă o spontaneitate redusă a limbajului, cu expresii verbale accidentale, absența unei intenții aparente de comunicare, deficite ale adaptării la rolurile unei conversații, nerespectarea unor reguli de politețe, de așteptare a momentului pentru a vorbi, o rigiditate și o inadaptare a limbajului în raport cu sarcina.
Cele mai frecvente dificultăți de comunicare și limbaj se regăsesc în următoarele arii:
– limbajul este repetitiv și rigid și poate să nu fie funcțional, fără înțeles pentru ceilalți și fără să urmeze subiectul unei discuții. De exemplu copilul poate să enumere mărci de mașini în mod repetitiv, sau să repete de nenumărate ori anumite lucruri pe care le-a auzit la alte persoane sau la TV (ecolalie). Ecolalia este foarte frecventă, fiind uneori singura realizare lingvistică a copilului autist. La copiii la care nu apare ecolalia, de regulă primele cuvinte apar cu întârziere și adesea sunt cuvinte surprinzătoare, de exemplu cifre sau mărci de mașini, ori magazine. Adesea pot avea întrebari repetitive. De regulă nu răspund comunicării celorlalti, iar când o fac nu folosesc pronumele personal, persoana I. Adesea s-a crezut despre copiii cu autism că nu aud, datorită faptului că nu raspund comunicării și interacțiunii celorlalți.
– unii copii cu autism au o intonație diferită, de tipul monotoniei intonației, cu un procent crescut de frecvențe înalte, cu o hipo sau hipernazalitate, cu un control deficitar al volumului vocii, cu frecvente șușoteli (voce foarte subțire, pițigaiată sau cântată). Uneori au anumite cuvinte sau sunete pe care le folosesc la începutul conversației, de exemplu pot să-și spună numele chiar și cunoscuților foarte apropiați ca start în conversație sau pot să te întrebe “Ce mai faci?” deși ați fost tot timpul împreună.
– copilul cu autism are interese restrânse și se focusează pe un anumit subiect. Unii copii pot face monologuri elaborate pe o anumită temă, însă nu pot susține o conversație între 2 sau mai multe persoane pe același subiect. Nu știu cum să înceapă sau să termine o conversație chiar dacă subiectul este unul preferat de ei.
– la acești copii se evidențiază o dezvoltare inegala a abilitatilor de comunicare și limbaj; ei demonstrează o memorie foarte buna și îsi pot dezvolta un vocabular bogat pe o temă care îi interesează, deși în alte arii ale limbajului progresul poate fi lent și inegal. Copiii cu autism pot învata rapid să citească, dar invață mai greu să înțeleagă sensul a ceea ce au citit.
De asemenea, apar dificultăți în a înțelege sensul expresiilor lingvistice, din aceleași rațiuni de comprehensiune semantică.
– dificultăți în înțelegerea limbajului figurat (în înțelegerea metaforelor, glumelor, zâmbetului, minciunilor sau ironiilor, umorului in spectacole, filme, desene animate etc). Din acest motiv ei răspund foarte strict sugestiilor, indicațiilor sau instrucțiunilor și le urmează
într-un mod foarte literal, întocmai, fără a vedea ansamblul problemei.
– nu ințeleg anumite condiții care determină ca o conversație este sau nu este adecvată, în funcție de moment, de persoanele prezente, de subiect.
– nu înțeleg emoțiile și perspectiva diferită a celorlalți și adesea prezintă o empatie scazută.
Intervenția terapeutică pentru tulburările de limbaj ale copilului cu autism trebuie să înceapă cât mai devreme posibil, să se desfășoare în concordanță cu abilitățile copilului, nevoile și interesele lui. Fiecare copil are universul său interior, ritmul propriu de evoluție iar prin logopedie acesta poate fi ajutat, stimulat și corectat pentru a fi mai fluent, mai bine înțeles și mai activ în comunicare. Prin intervenția terapeutică timpurie copilul cu autism poate fi valorizat și mai bine adaptat la cerințele vieții sociale.
Psiholog Simona Potorac
Surse bibliografice:
Cristina Mureșan-Autismul infantil, Structuri psihopatologice și Terapie complexă, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca, 2004
https://www.autism-aita.ro