Latura senzorială este o componentă importantă în recuperare. Persoanele cu diferite diagnostice se pot confrunta cu astfel de diferențe neurologice. Procesele senzoriale, vizează analizatorii ce primesc informație din mediul înconjurător. Enumerăm analizatorul vizual, olfactiv, auditiv, gustativ, tactil, vestibular și proprioceptiv.
Copiii cu tulburare de spectru autist pot prezenta deficiențe de procesare senzorială. În sistemele senzoriale se vorbește despre hipersensibilitate și hiposensibilitate. Hipersensibilitatea presupune o sensibilitate crescută la stimuli iar hiposensibilitate o sensibilitate scăzută. De exemplu, dacă un copil este hipersensibil din punct de vedere auditiv, acesta nu o să suporte anumite zgomote puternice precum interfonul și își va plasa mâinile la urechi putând fi urmat și de plâns. Hipersensibilitatea auditivă nu presupune prezența problemelor biologice de la nivelul urechii, ci diferențe neurologice. Pentru corectarea acestui aspect, nu se recomandă să se ia măsuri care să afecteze în special urechea ci să se realizeze o desensibilizare sistematică (Lucker, J. R., 2013). În hiposensibilitate copilul o să caute sunete puternice, își va apropia de ureche jucării foarte zgomotoase. În hipersensibilitatea vizuală copilul o să urmărească fiecare mișcare a celor din jur, o să fie ușor de distras iar în hiposensibilitate nu urmărește cu privirea, nu are contact vizual, nu percepe dacă cineva fuge pe lângă el. În analizatorul olfactiv, hipersensibilitatea se manifestă prin lipsa toleranței la anumite mirosuri în timp ce în hiposensibilitate nu va suporta diferite mirosuri. În ceea ce privește gustul, copii hipersensibili vor mânca doar anumite mâncăruri, vor avea retincențe în a băga în gură diferite texturi și gusturi iar în hiposensibilitate au tendința de a băga totul în gură (obiecte, non alimente). Pe partea tactilă, un copil cu hipersensibilitate o să aibă reținere în ceea ce privește atingerea diferitelor texturi precum orez, plastilină iar în hiposensibilitate o să interacționeze folosind tactilul, punând mâna pe suprafața mesei, pe hainele celor care vorbesc cu el, păr, textura jucăriilor. Persoanele cu autism prezintă un nivel mai mare al conductanței pielii decât persoanele tipice (Fukuyama, Kumagaya, Asada, Ayaya, & Kato, 2017).
Sistemul proprioceptiv are în vedere coordonarea, conștientizarea părților corpului, forța mișcării, tonusul muscular. În afectarea sistemului proprioceptiv întâlnim lipsa coordonării în mișcări. El ajută în conștientizarea poziției părților corpului. De exemplu, un copil cu dezvoltare tipică o să poată arunca mingea fără să se uite la mâna care face asta. Un copil cu sistemul proprioceptiv afectat o să prezinte dificultăți.
Copilul poate folosi o forță prea mare sau prea mică în dozarea energiei, precum apăsarea creionului pe foaie până se rupe vârful. Acest lucru implică greutăți de procesare, de înțelegere a stimulului și de discriminare.
În sistemul vestibular este afectat echilibrul, conștientizarea poziției în raport cu mediul înconjurător un copil cu hipersensibilitate având rău de mișcare, refuză să se dea în leagăn, să meargă cu liftul iar un copil cu hiposensibilitate o să caute mișcarea.
Autoarea Temple Grandin a subliniat problemele senzoriale. Se amintește despre hipersensibilitate ceea ce înseamnă sensibilitate mare la diferiți stimuli precum lipsa tolerării mirosurilor și hiposensibilitate ceea ce înseamnă o sensibilitate scăzută la stimuli precum lipsa răspunderii la durere. De asemenea, aceștia din urmă pot căuta stimulare (caută să miroasă obiectele). Este subliniată ideea că cercetătorii ar trebui să fie mai atenți la ceea ce spun persoanele cu autism sau alte tulburări. Creierul lor este stimulat diferit. Există multe exemple de persoane cu autism care nu suportă hainele prea aspre pentru că le simt prea iritante, unele sunete sunt prea înalte și le provoacă durere. Doar persoana în cauză este în măsură să spună ceea ce simte și gândește.
Latura senzorială este prea puțin explorată atât în cercetare cât și în terapie și are nevoie de o atenție mult mai mare pentru o dezvoltare armonioasă a persoanelor cu autism. Tulburările senzoriale pot aduce probleme în multe aspecte ale vieții precum autonomia personală (dacă persoana ce a fost diagnosticată cu autism nu suportă senzația tactilă a periuței în gură, nu se va spăla singur pe dinți) și a adaptării în mediu (dacă îl deranjează zgomotele dintr-un magazin, din mediul ambiant, o să-i fie greu să facă cumpărături, să-și facă prieteni). Persoanele din jur pot spune că persoana în cauză are o criză comportamentală, însă aceasta din urmă poate avea o problemă senzorială care să declanșeze reacții comportamentale.
Astfel, se urmează procese terapeutice pentru îmbunătățirea calității vieții, transformarea acestor sensibilități pentru integrarea în societate.
Lucker, J. R. (2013). Auditory hypersensitivity in children with autism spectrum disorders. Focus on autism and other developmental disabilities, 28(3), 184-191. Doi 10.1177/1088357613475810
Grandin, T., Panek, R. (2020) The autistic brain: helping different kids of minds succeed. AHA books.
Fukuyama, H., Kumagaya, S. Asada, K., Ayaya, S., & Kato, M. (2017). Autinomic versus perceptual accounts fot tactile hypersensitivity in autism spectrum disorder. Scientific reports, 7(1). Doi 10.1038/s41598-017-08730-3
Panduru Daria