Tulburarea de personalitate borderline – manifestări clinice, evoluție, tratament

Personalitatea poate fi descrisă drept configurația patternurilor răspunsurilor comportamentale vizibile în viața de zi cu zi, caracteristică unei persoane, o totalitate care este de obicei stabilă și predictibilă. Atunci când această totalitate pare să difere într-un mod care depășește domeniul de variabilitate constatat la cei mai mulți oameni, iar trăsăturile de personalitate sunt rigide, maladaptative și produc afectare funcțională și suferință subiectivă, se poate diagnostica o tulburare de personalitate.

 

Diagnostic, manifestări clinice:

 

    Elementul cheie al tulburării de personalitate borderline este prezența unui tipar pervaziv caracterizat prin instabilitate în relațiile interpersonale și a imaginii de sine, instabilitate afectivă, precum și impulsivitate accentuată, care debutează la vârsta de adult tânăr și se manifestă în diverse situații. Este mai frecvenă la femei decât la bărbați.

 

  • Eforturi susținute pentru a evita un abandon real sau imaginar

     Acești indivizi sunt foarte sensibili la stimulii din mediu. Resimt o frică intensă de a fi abandonați. Ei consideră că acest abandon este determinat de faptul că sunt considerați “răi” sau lipsiți de valoare. Frica de abandon este cauzată de incapacitatea de a tolera singurătatea și de nevoie de a avea pe cineva aproape.

  • Model de relații instabile și intense

     Iși idealizeaza partenerii romantici de la prima sau a doua întâlnire, le cer să petreacă foarte mult timp împreună și le împărtășesc cele mai intime amănunte de la începutul relației. Pot trece rapid de la idealizarea acestor persoane la devalorizarea lor, având sentimentul că celuilalt nu ii pasă suficient, nu ii oferă suficient.  Pot empatiza și ajuta alte persoane, dar doar pentru că se asteaptă ca și aceștia să le ofere în schimb ajutorul atunci când îl solicită. Au tendința de a-și schimba în mod neașteptat și dramatic părerea despre ceilalți, care sunt priviți alternativ ca binefăcători sau rău intenționați. 

  • Perturbare a identității: instabilitatea imaginii de sine sau a sentimentului de sine

     Suferă schimbări neașteptate și dramatice ale imaginii de sine, caracterizate prin instabilitatea obiectivelor, valorilor personale și aspirațiilor profesionale. Pot să apară modificări rapide ale părerilor și proiectelor legate de carieră, identitate sexuală, valori și categorii de prieteni. Pot trece brusc de la rolul de persoană care solicită ajutor, la cel de răzbunător. Au despre sine o imagine de persoană rea sau păcătoasă, au ocazional sentimentul că nu există.

  • Impulsivitate în cel puțin două situații potențial auto-distructive: cheltuieli 

excesive, relații sexuale periculoase, abuz de substanțe, condus imprudent, alimentație compulsivă, jocul patologic de noroc

  • Comportament suicidar recurent, gesturi sau amenințări de suicid sau comportament auto-mutilant

     De obicei sunt precipitate de amenințări de separare sau respingere din partea unor persoane importante care ii oferă sprijin și ocrotire. Auto-mutilarea se poate produce pe parcursul episoadelor disociative, poate avea rol de calmare, pentru că distrage atenția de la emoțiile negative puternice și îndepărtează sentimentul de sine negativ.

  • Instabilitate afectivă cauzată de reactivitatea dispoziției: disforie episodică 

intensă, iritabilitate sau anxietate, care durează câteva ore, rareori mai mult de câteva zile. Aceste episoade reflectă reactivitatea extremă la factori de stres interpersonali.

  • Sentimentul cronic de vid interior: se plictisesc repede, caută în mod

constant o activitate

  • Furie inadecvată și intensă, dificultatea de a o controla

     Pot afișa un sarcasm exagerat, o stare permanentă de iritabilitate, episode repetate de violență fizică și verbal. De obicei, furia se manifestă atunci când consideră că persoana de suport sau partenerul îl neglijează, se ascunde, nu se ocupă de el sau îl abandonează. Aceste episoade sunt urmate de sentimente de rușine și vinovăție care contribuie la auto-aprecierea negativă.

  • Ideație paranoidă tranzitorie sau simptome disociative (depersonalizare), legate de stres

     Aceste episoade apar ca răspuns la un abandon real sau imaginar, sunt tranzitorii, cu durată de cateva minute sau ore. Simptomele se pot remite daca individul are percepția că persoana de suport îi acordă din nou sprijin și înțelegere. 

     Persoanele cu tulburare de personalitate borderline pot avea un model de subminare a propriilor realizări atunci când sunt aproape de atingerea unui obiectiv (abandon școlar chiar înainte de absolvire, regresie importantă după o discuție despre reușita terapiei, distrugerea unei relații care merge bine exact în momentul în care este evident că relația poate dura). Se pot simți  mai în siguranță în prezența unor obiecte intermediare, animal de companie decât în relațiile interpersonale. 

 

     Etiologie

Posibilii factori predispozanți sunt: microorganicitatea cerebrală (leziuni cerebrale perinatale, traumatisme cranio-cerebrale, encefalite), istoric de abuz fizic și sexual, abandonul afectiv parental sau supraprotecția, pierderea parentală precoce, separația. 

Un model trilateral recent susține combinația traumă în copilărie+vulnerabilitate genetică (în domeniul emoțional)+succesiune de evenimente trigger.

 

     Complicații:

Unii dezvoltă simptome de tip psihotic în momente stresante (halucinații, distorsiuni ale imaginii corporale, idei de referință, fenomene hipnagogice), comportament auto-mutilant, tentative suicid, suicid realizat.

 

     Comorbidități: 

Cele mai frecvente tulburări asociate sunt tulburările depresivă și bipolară, tulburările consumului de substanțe, tulburările de comportament alimentar ( în special bulimia nervoasă), tulburarea de stres posttraumatic, ADHD. Se asociază frecvent cu alte tulburări de personalitate.

 

     Tratament

Tratamentul medicamentos se adresează complicațiilor psihiatrice (antidepresive, antipsihotice, stabilizatoare ale dispoziției) și este eficient pe termen scurt. Contribuie la stabilizarea impulsivității, labilității, iritabilității, agresivității, tulburărilor intermitente de aspect perceptual.

Psihoterapia este singura abordare care poate oferi șansa unei stabilizări de durată a tulburării de personalitate borderline. Terapia dialectică comportamentală este cea mai utilizată în prezent, fiind principala indicație în această tulburare.  Alte tipuri de psihoterapie utilizate sunt terapia cognitiv-comportamentală, suportivă, psihanalitică. 

Autor: Diaconu Lavinia

Funcție: medic specialist psihiatrie

 

Bibliografie:

  1. American Psyhiatric Association – Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale DSM-5, Ed. Callisto, 2016
  2. Kaplan&Sudock – Manual de buzunar de psihiatrie clinică- Ediția a 3-a, Ed. Medicală, 2015
  3. Dan Prelipceanu – Psihiatrie Clinică, Ed. Medicală, 2015 

Recommended Posts