Terapia comportamentală inseamnă capacitatea terapeutului de a înțelege comportamentele atipice, precum și baza generatoare a comportamentului. Înțelegerea funcției pe care comportamentul o îndeplinește (socială, stereotipie, comunicare) fiind esențială pentru o intervenție specifică în tulburarile de neurodezvoltare (ex. autism).
Astfel, atunci când discutăm despre comportamentele persoanei cu autism sau a persoanelor cu cerințe speciale, trebuie să impârțim comportamentele în doua mari categorii:
- Comportamente în exces (acele comportamente pe care dorim să le reducem): auto sau hetero agresivitate, comportamente obsesiv compulsive, autostimulări, etc.
- Comportamente deficitare (acele comportamente pe care dorim să le dezvoltăm și masterăm): socializare, limbaj, autoservire, autoîngrijire, jocul, etc.
Intervenția comportamentală va cuprinde trei tipuri de învățare precum, condiționarea, condiționarea operantă și învățarea prin observație (observațională).
Terapia comportamentala are urmatoarele beneficii:
- deprinderea noțiunilor de autoservire, autoîngrijire și independență
- Imbunătățirea performanțelor academice sau lingvistice
- Creșterea numărului de elemente și noțiuni din punct de vedere cognitiv sau comportamental
- socializarea
- diminuarea comportamentelor in excess
- creșterea comportamentelor deficitare
- îmbunătățirea motricității grosiere sau fine
- recunoașterea mediului și a obiectelor din jur
- autocunoaștere
Autismul reprezintă o tulburare globală şi precoce a dezvoltării, care apare înaintea vârstei de trei ani, caracterizată prin funcţionarea deviantă şi/sau întârziată în unul din următoarele domenii: interacţiune socială, comunicare verbală sau nonverbală, comportament. Pe lângă aceste trăsături specifice, tulburarea este însoţită adeseori de fobii/ stereotipii, perturbări ale somnului şi ale alimentaţiei, crize de manie şi gesturi auto-agresive.
TSA se manifestă în fragedă copilărie, afectând funcționarea cotidiană a pacientului și se caracterizează printr-o triadă de perturbare a raporturilor sociale reciproce, abilităților de comunicare, comportamente și acțiuni repetitive.
Autismul presupune o paletă de numeroase simptome, de la forme ușoare până la cele mai grave. Acestea variază ca intensitate și apariție (unele persoane pot prezenta anumite simptome, iar altele nu). Indiferent de gradul de afectare, un copil cu autism prezintă anomalii în 3 arii esențiale ale dezvoltării: socio-emoțională, comunicare, sferă de interese și activități.
Intervențiile comportamentale timpurii sau terapia prin vorbire îi pot ajuta pe copiii autism să obțină abilități de grijă față de sine, sociale și de comunicare.
Deși nu există un leac cunoscut, au fost cazuri în care copiii s-au recuperat. Nu mulți copii cu autism trăiesc independent după ce ajung la maturitate, deși unii au succes. S-a dezvoltat o cultură a autismului, unii indivizi căutând un leac, iar alții crezând că autismul trebuie acceptat ca o diferență și nu trebuie tratat ca o tulburare.
Nu există un tratament medicamentos specific pentru tulburările de spectru autist. Principala abordare terapeutică o constituie psihoterapia.
Copilul cu autism introdus într-un program de terapie intensiv înaintea vârstei de 3 ani are șanse foarte mari să recupereze întârzierile în dezvoltare și să își formeze abilități și comportamente adecvate social. Terapia care și-a dovedit eficacitatea în recuperarea copiilor cu autism este terapia comportamentală aplicată(Terapia ABA).
Metoda ABA este un program de învățare, care își propune să modifice comportamentul autist al copilului, în mod sistematic și intensiv, obiectivul final fiind integrarea socială a copilului. Sistemul are obiective clar formulate, împărțite în sarcini mici, astfel încât evoluția copilului să poată fi măsurată permanent. Întărirea comportamentului se face cu recompense, întreg sistemul funcționând pe baza acestor întăritori fie materiali, fie sociali. Programul este foarte strict, iar copilul, este necesar sa fie stimulat pe parcursul întregii zile. Se bazează pe observarea comportamentului, recompensare pozitivă și prompt (ajutorul minim dar suficient oferit copilului pentru a îndeplini o sarcină). Comportamentul unui copil este întărit cu o recompensa atunci când răspunsul este corect. Comportamentele nedorite sau cele care interferează cu învățarea abilităților sociale sunt observate cu atenție. Scopul este determinarea triggerului (factor declanșator) pentru comportamentul respectiv, precum și observarea a ceea ce se întâmplă după manifestarea acelui comportament, ce anume întărește comportamentul respective. Ajută copiii cu autism în: – creșterea comportamentelor dezirabile (ex.comunicare); – predarea noilor abilități; – menținerea unui comportament (învățarea autocontrolului); – generalizarea sau transferul comportamentelor învățate; – restrângerea factorilor de mediu care acționează asupra copilului când învață; – reducerea comportamentelor nedorite (agresivitatea, autoagresivitatea, stereotipii, autostimulări).
Autor: Cimpoca Mara
Bibliografie:
1. Terapie Comportamentală – (asociatiaidentity.ro)
2. 298448902-Terapie-Comportamentala-Aplicata-in-TSA.pdf
3. „Autism – cauze, diagnostic, tratament”, dr. Ilinca Niță
5. „Caracteristicile copilului cu autism”. Asociația pentru Intervenție Terapeutică în Autism.
6. 298448902-Terapie-Comportamentala-Aplicata-in-TSA.pdf
Photo by La-Rel Easter on Unsplash