Consilierea psihologică asistată tehnologic se referă la servicii de consiliere prin telefon și internet și include, de exemplu consiliere prin e-mail, camere de chat și camere web, video-conferință, whatsapp, skype etc, și este cunoscută sub mai multe nume cum ar fi consilierea cibernetică, e-terapia, e-consilierea și tele-consilierea (Pelling, 2009).
În mod convențional, se presupune că terapia online își are începuturile în 1995 (Ainsworth, 2002: 205, Grohol, 2004: 60, Anthony,2003: 25), și este încă în continua dezvoltare, rădăcinile ei fiind undeva în practica grupurilor de asistență online numeroase în anii ’70 (Grohol, 2004: 54) și oferirea gratuită de consultanță de către terapeuți profesioniști în anii 1980 (Ainsworth, 2002: 205), alături de terapia telefonică (Rosenfield, 2003: 93), liniile de asistență și videoconferințele psihiatrice (Simpson, 2003: 109, Gibson, Morley &Romeo-Wolff, 2002: 69).
Avantaje ale consilierii online
Există, în ultima vreme, pe măsură ce acest tip de consiliere capătă tot mai multă amploare, o dezbatere din ce în ce mai amplă cu privire la eficacitatea acestei forme de consiliere în comparație cu consilierea tradițională, cu atât mai mult cu cât consilierea online depășește barierele care pot împiedica oamenii să caute terapie, cum ar fi cazul persoanelor care locuiesc în zone rurale sau îndepărtate unde nu există servicii de consiliere, sau celor cu dizabilități fizice sau persoanelor ce nu pot ieși din diferite motive din casă oricând (mama cu copil mic), cei care au deficiențe de vedere și auz, copiii și adolescenții (care par a fi mai confortabili cu utilizarea internetului), cei care locuiesc foarte departe de locația consilierului (altă localitate mai îndepărtată, altă țară) (Shaw et al, 2006).
Din păcate de la finele anului 2019 și în anul 2020 psihologii din întreaga lume au trebuit să se refugieze împreună cu clienții lor în intervenția psihologică online din cauza pandemiei de coronavirus.
Consilierea online este preferată și de cei care nu se simt în stare să vorbească față în față cu cineva despre problemele lor. sau care suferă de fobii sociale, agorafobie sau tulburări de anxietate (Gedge, 2009). Ca urmare este mai ușor accesibilă (Barnett, 2005). Consilierea online oferă ajutor pentru mulți oameni care altfel nu l-ar putea primi: cei din zone îndepărtate; cei care călătoresc și re-localizează în țări străine, cei cu o posibilă barieră lingvistică; persoanele cu dizabilități fizice (sau îngrijitorii lor); iar alții „prea ocupați” pentru a ajunge la o întâlnire față în față cu psihologul (Speyer et al, 2003).
Un alt avantaj al consilierii online este acela că atât consilierul, cât și clientul, au comoditatea de a interacționa unul cu celălalt la un interval de timp flexibil și extins ca interval orar, înlăturând problema programărilor în intervale stricte de lucru în forma clasică, varianta online permițând accesul clineților dintr-o regiune geografică mai mare, chiar cu diferențe de fus orar (Gedge, 2009, Richards et al, 2013), este deci mai flexibilă ca orar. Același lucru îl susține și Speyer (Speyer et al, 2003) – consilierea online oferă confort și acces la distanță, fiind utilă clienților cu mobilitate limitată, restricții de timp sau oricui caută ajutor dar este reticent să vadă personal (față în față) un consilier; putând transcende limitele geografice și diferențele de fus orar.
Consilierea web s-a dovedit a fi mai economică atât pentru terapeut, cât și pentru client, scutind consilierul de a închiria un spațiu pentru cabinet, scăzând astfel costurile generale ale consultației și nu mai apar alte cheltuieli de regie a spațiului comparativ cu consilierea tradițională clientul nu mai are costuri legate de transport și economisește timp (Dunaway, 2000).
Una dintre problemele cu care se confruntă pacienții în decizia de a apela la consiliere și psihoterapie este stigmatul social care în consilierea online poate fi eliminate, aceasta permițând accesul la astfel de servicii în privat, fără a fi nevoie să viziteze cabinetul de consiliere, fără a fi văzut de alții în sala de așteptare, de personalul administrativ sau de orice altă persoană care se întâmplă doar să treacă pe lângă el în momentul în care intră pe ușă (Lazuras et al, 2016, Richards et al, 2013). Astfel, consilierea online oferă în mod clar clientului un grad de anonimat care poate reduce o astfel de stigmă socială și, prin urmare, îi determină să solicite asistență atunci când altfel ar fi ezitat (Richards et al, 2013). Așa cum afirmă Steyer (2003) un aspect demn de remarcat al consilierii online este confidențialitatea percepută. Unii oameni încă mai simt o stigmă legată de a vizita un psiholog. Alții pot fi fobici, prinși în situații abuzive sau pur și simplu timizi și cuprinși de frica de a vorbi cu cineva față în față. Absența fizică a consilierului diminuează „rușinea” inițială a clientului sau nu trebuie să îl privească pe psiholog în față în timp ce prezintă o problemă jenantă (Steyer at al, 2013, Richards et al, 2013). Mulți clienți apreciază „efectul dezinhibant” de a nu fi văzuți în persoană (Dunaway, 2000, Richards et al, 2013)
Așa zisa anonimitate, absența contactului față în față poate determina, de asemenea, clienții să comunice mai deschis fără griji pentru prejudecăți de rasă, sex, vârstă sau aspect fizic (Griffith, 2001, Richards et al, 2013) Acest lucru poate duce la un nivel crescut de onestitate, ușurință mai mare în dezvăluire. Internetul oferă în mod clar un nivel de anonimat care este perceput de mulți utilizatori ca fiind periculos, permițând o „invizibilitate” care poate fi dezinhibantă (Dunaway, 2000).
Consilierea online, în care modul de comunicare este adesea prin scris prin e-mail sau o platformă de chat, permite atât clientului cât și terapeutului să acorde o atenție deosebită conținutului comunicării și să reflecteze asupra gândurilor și sentimentelor lor înainte de a fi exprimate (Leibert et al, 2006, Richards, 2009). Aceasta poate fi o modalitate de comunicare foarte potrivită pentru acei clienți care întâmpină dificultăți de exprimare orală. Clienții pot, de asemenea, să comunice mai bine în acest mediu (scris), deoarece nu sunt afectați de evaluarea nonverbală a consilierului (Steyer at al, 2013). Cercetările sugerează că scrisul în perioadele de suferință este deosebit de util pentru clienți, deoarece se consideră că oferă o cale de ventilare emoțională pentru vindecarea emoțională. Clienții pot să se exprime într-un mod mai atent, reflexiv și mai intuitiv (Haberstroth, et al,2007). Deținerea unei înregistrări scrise, de asemenea, permite clientului să aibă un punct de referință în discuțiile viitoare, în revizuire și în evaluarea schimbărilor din timpul procesului de consiliere și a progresului acestuia (Steyer at al, 2013).
Dezavantajele consilierii online
În timp ce, pe de o parte, au fost luate în considerare beneficiile consilierii online, aceasta a fost, de asemenea, criticată, având o serie de vulnerabilități: absența detaliilor, indiciilor verbale și non-verbale (în cazul consilierii scrise), dificultăți în păstrarea confidențialității și securității, eficacitate generală, dificultăți tehnologice și în ce privește limitele mediului online în a fi capabil să garanteze credibilitatea terapeuților (Elleven et al, 2004).
Absența unor indicii verbale și non-verbale în consilierea prin mesaje scrise- reprezintă pe de o parte un avantaj (așa cum s-a menționat anterior), pe de altă parte absența unor indicii verbale și non-verbale prin consiliere online prezintă și dezavantaje – aceste indicii sunt considerate esențiale pentru evaluarea complete și complex a ceea ce simte clientul și pentru identificarea discrepanțelor sau incongruențelor dintre comportamentele verbale și nonverbale. Consilierea online a fost criticată pentru lipsa unor elemente atât de importante ale micro-abilităților de consigliere (Gedge, 2009, Pelling, 2009)Consilierea tradițională se bazează foarte mult pe caracteristicile indicilor verbale și verbale non-verbale ca formă de comunicare și ca mod de a înțelege gândurile, sentimentele și comportamentele din jurul clienților care prezintă preocupări. Terapia online nu oferă o indicație de caracteristici precum tonul vocii, expresia facială, limbajul corpului și contactul ocular. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra rezultatelor consilierii, deoarece terapeutul nu are ocazia să observe și să interpreteze astfel de indicia (Gedge, 2009, Pelling, 2009, Trepal et al, 2007)
Confidențialitate și securitate – consilierii au responsabilitatea etică de a proteja și menține confidențialitatea clienților lor, dar odată cu terapia online, securitatea înregistrărilor și informațiilor clientului ar putea fi pusă în pericol, iar confidențialitatea riscă să fie încălcată. Deși majoritatea site-urilor se străduiesc să aibă sisteme de securitate pentru a proteja confidențialitatea, această protecție a datelor este la fel de bună ca cea mai recentă versiune a software-ului de securitate utilizat, ca urmare practicanții vor trebui să își modernizeze continuu tehnologia pentru a preveni încălcările de Securitate (Griffiths, 2001)
Eficacitatea – profesioniștii din domeniu au pus sub semnul întrebării eficiența intervențiilor terapeutice online. În prezent, există puține cercetări care susțin lipsa de eficiență a consilierii care este oferită doar printr-un astfel de mediu(Richards, 2011). Lipsa interacțiunii față în față ar putea crește riscul diagnosticării greșite de către terapeut (Recupero et al, 2005). Din această cauză, terapia online este în prezent considerat necorespunzătoare pentru diagnosticarea problemelor clinice, cum ar fi depresia cronică și psihotică (Richards, 2011).
Dificultăți tehnologice – Nu este ceva neobișnuit ca computerele să nu funcționeze, iar conexiunile la internet să cadă, cei care se află în zone îndepărtate pot avea o transmisie mai puțin bună care scade în mod regulat sau există întotdeauna posibilitatea ca serverele să se prăbușească și conexiunile de rețea să se întrerupă(Richards, 2011). Capacitatea de a beneficia de terapia online este, de asemenea, parțial determinată de abilitățile și cunoștințele computerizate ale clientului, mai ales dacă setarea de comunicare implică instalarea și învățarea de noi software și / sau hardware. Acest lucru poate perturba ședința și poate fi deranjant pentru client (Richards, 2011).
Credibilitatea terapeutului – beneficiarul consilierii online nu are nici o siguranță cu privire la calificarea și acreditările terapeutului, cee ace expune clientul la exploatarea de către persoane necalificate sau neexperimentate care se pretind a fi consilieri buni (Richards, 2011)
Probleme etice – Deoarece serviciile de consiliere online continuă să câștige popularitate, este firesc să se acorde atenție elaborării de coduri legale și etice adaptate acestui tip de consiliere, cu o valabilitate extinsă nu doar fiecărei țări în parte, deoarece internetul depășește frontierele de stat și internaționale. Apar astfel întrebări specifice: de exemplu, este legal ca un practicant să furnizeze servicii de consigliere online clienților dintr-o jurisdicție care se află în afara graniței practicii autorizate sau acreditate? (Foxhall, 2000, Gedge, 2009) Dacă nimeni nu știe cine tratează pe cine, cum este asigurat un serviciu de calitate? Dacă un practicant nu știe unde se află un client (cum este în cazul liniilor telefonice de ajutor/suport), cum poate apela la ajutor în caz de urgență, cum ar fi amenințările suicidale? (Foxhall, 2000) Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care consilierii trebuie să și le pună înainte să înceapă să ofere astfel de servicii.
Consilierea online crește rapid, internetul nemaifiind de mult doar un mediu pentru a discuta cu prietenii și rudele, acesta a ușurat comunicarea prin e-mailuri, camerele de chat și serviciile de mesagerie instantanee, așa că multe persoane au considerat că acest mediu este util în obținerea informațiilor despre sănătatea mintală, specificul tulburărilor, medicamentelor și tratamentului pentru diverse boli, așa că a fost doar o chestiune de timp înainte ca disponibilitatea acestui mod de comunicare și serviciile pentru sănătatea mintală să se îmbine pentru a forma ceea ce este acum cunoscut sub numele de consiliere online.
Consilierea online prezintă în mod clar anumite probleme unice și, de asemenea, câteva posibilități unice atât pentru clienți, cât și pentru terapeuți. Ca atare, atât practicienii de sănătate mintală, cât și persoanele care doresc să se angajeze în astfel de servicii trebuie să fie informați atât despre avantajele, cât și despre limitele acestui stil de abordare terapeutică.
Numeroase studii sugerează că, atunci când este combinată cu terapia cognitiv- comportamentală, consilierea online poate fi eficientă pe o gamă largă de probleme clinice (Haberstroth, et al,2007, Shaw et al, 2006, Trepal, 2007). În ultimul deceniu, a existat o creștere substanțială a dezvoltării și utilizării programelor CBT (ICBT) bazate pe internet, ca mijloc de a reduce costurile și de a spori accesibilitatea intervențiilor psihologice. Intervențiile ICBT oferă cel mai adesea conținut terapeutic comparabil cu cel care este livrat în mod regulat față în față CBT, modificat pentru livrarea online și de obicei prezentat în module săptămânale (Andersson și Titov, 2014; Barak și colab., 2009; Ritterband și colab., 2003). De obicei, clienții lucrează printr-un program extrem de structurat, învățând tehnici, strategii și activități cognitive comportamentale pentru a-și gestiona treptat anxietatea. Intervențiile ICBT pot fi direcționate de la sine sau ghidate de terapeut, termenul „îndrumare” referindu-se la un continuum cuprins între amintiri automate, fără interacțiune umană, până la programe în care un clinician sprijină clientul pe parcursul intervenției, fie de-a lungul timpului. corespondență e-mail întârziată, scurte apeluri telefonice programate sau chat în timp real (Andersson, 2016). Suportul terapeutic apare în mod obișnuit ca încurajare, rezolvarea problemelor și / sau feedback cu privire la misiunile „offline” (Andersson, 2014; Holländare și colab., 2016). Un număr tot mai mare de studii demonstrează cu dovezi substanțiale eficacitatea intervențiilor terapeutice cognitive comportamentale (ICBT) bazate pe internet pentru mai multe tulburări de anxietate la adulți (Hedman et al., 2012; Andersson, 2016; Richards și colab., 2015; Spek et al., 2007; Christensen și colab., 2014). Deși ICBT pentru anxietate la adolescenți este încă într-o fază incipientă, cercetările emergente arată rezultate promițătoare. Mai multe recenzii (Reyes-Portillo și colab., 2014; Richardson et al., 2010; Stasiak et al., 2016) și meta-analize ale a 7 și 27 de studii (N = 404-3389) la copii și adolescenți cu anxietate și / sau simptome depresive (Ebert și colab., 2015; Pennant și colab., 2015; Podina și colab., 2016; Ye și colab., 2014) susțin acum eficacitatea ICBT cu adolescenți anxioși care prezintă efecte moderate de la mari la simptome de anxietate comparativ cu niciun tratament (g = 0,53-11.41) în diferite analize (Hollis și colab., 2017).
Livrarea terapiei online are multe avantaje pentru clienți și clinicieni, inclusiv (1) accesibilitate crescută, (2) anonimat mai mare, (3) flexibilitate, (4) cheltuieli reduse, (5) eliminarea timpului de călătorie și (6) interactivitate (Christensen) et al., 2014; Cunningham și colab., 2009). Ca atare, ICBT are potențialul de a depăși multe dintre barierele de tratament menționate mai sus cu care se confruntă populația adolescentă. Mai mult decât atât, cei mai mulți adolescenți „nativii digitali” sunt foarte familiarizați cu utilizarea dispozitivelor digitale (computere, tablete, smartphone-uri), implicând activități zilnice pe internet și caută în mod natural informații de sănătate online (Ho et al., 2016; Stallard et al., 2010; Subrahmanyam și Lin, 2007). Includerea ICBT ca opțiune de tratament pentru adolescenții cu tulburări de anxietate pare, așadar, să reprezinte o soluție promițătoare pentru numărul mic de adolescenți care primesc tratament astăzi.
În încercarea de a stabili anumite standarde etice și în acest tip de intervenție psihologică în codurile etice ale consilierilor din diferite țări (de exemplu standardele pentru consilierea la distanță din codul etic al ACA,2014) se iau în considerare teme cum ar fi: introducerea câtorva aspecte suplimentare în obținerea consimțământului informat în cazul consilierii la distanță, utilizării tehnologiei și platformelor de socializare: locația de desfășurare a consilierii, informații de contact; riscuri și beneficii ale consilierii la distanță; utilizarea tehnologiei și a platformelor de socializare; posibilitatea erorilor tehnice și modalități alternative de oferire a serviciilor; timpul de răspuns anticipat; proceduri de urgență în cazul în care consilierul nu este disponibil; diferențe de fus orar (….) politicile platformelor de socializare (Kaplan, 2017).
Codul etic al ACA (2014) afirmă obligația consilierului de a respecta intimitatea clienților pe platformele de socializare, cu excepția situației în care clientul și-a exprimat consimțământul pentru a le vizualiza profilul (ACA, 2014). O invadare a intimității o reprezintă și căutarea informațiilor despre client în motoarele de căutare online (Google), în special în situațiile în care consilierul are impresia că există informații pe care clientul nu i le destăinuie. O altă provocare care provine din accesibilitatea informațiilor în platformele de socializare se referă la dificultatea de a delimita rolurile personale și cele profesionale (Kaplan, 2017). Codul etic afirmă că toți consilierii care activează în platformele de socializare în rol personal și profesional, trebuie să aibă profiluri distincte pentru fiecare. Mai specific, recomandările insistă ca setările de siguranță pe pagina de Facebook să fie cât mai ridicate, astfel încât consilierul să nu poate fi descoperit accidental (Meyers, 2014, Kaplan et al, 2017). Dacă inițiativa de conectare în platformele de socializare vine din parte clientului, aceasta trebuie discutată în cadrul sesiunilor de consiliere. Consilierul trebuie să se asigure că clientul înțelege faptul că activitatea din platformele de socializare este distinctă și diferită de comunicarea client-consilier (Meyers, 2014). Dacă, totuși, consilierul decide să se conecteze cu clientul, ar trebui să fie în scopul discutării anumitor probleme legate de activitatea clientului în platformele de socializare, cum ar fi agresivitatea online (cyberbulling). Cu toate acestea, etica în consiliere prevede că intimitatea clientului, chiar și în mediul online, trebuie respectată (ACA, 2014).
Noile norme prevăd că responsabilitatea de a proteja confidențialitatea începe încă înainte de întâlnirea cu clientul și continuă și după decesul acestuia, potențialii clienți (cei care au o întâlnire de consiliere stabilită, dar nu au început încă procesul) având aceleași drepturi la confidențialitate ca și clienții obișnuiți (Meyers, 2014).
