Având în vedere prevalența în creștere a tulburărilor din spectrul autist, precum și a comorbidităților variate care apar în aceste cazuri – ca de pildă, anxietatea – importanța identificării unor modalități eficiente și validate științific pentru intervenția specializată în aceste cazuri este una deosebit de mare. În acest sens, cele mai recente cercetări indică faptul că terapia cognitv-comportamentală, alături de terapia comportamentală aplicată, este în prezent direcția de tratament cea mai mult studiată, aceasta dovedindu-și eficiența în tratarea copiilor și adolescenților cu tulburări de neurodezvoltare, cu precădere tulburări din spectrul autist.
Conform literaturii de specialitate, un aspect esențial atunci când vorbim despre aplicarea terapiei cognitiv-comportamentale în cazul copiilor cu tulburare din spectrul autist și tulburare de anxietate, se referă la necesitatea adaptării structurii, precum și a metodelor și tehnicilor utilizate. Desigur, acest lucru este necesar a fi realizat plecând de la dificultățile specifice persoanelor cu un diagnostic de tulburare din spectrul autist, precum: dificultățile de a recunoaște și de a discrimina emoțiile proprii sau emoțiile celorlalți, dificultățile de a identifica gânduri specifice (Celani et al., 1999; Hobson, 1986; Yirmiya et al., 1992, apud Lickel et al., 2012), abilitățile reduse de a înțelege emoțiile în diferite contexte sociale și de a le asocia cu anumiti stimuli specifici (Baron-Cohen, 1991, apud Lickel et al., 2012), dificultățile de a privi anumite situații din perspectiva celorlalți, abilități sociale și de interacțiune socială deficitare. În acest sens, este esențială antrenarea tuturor acestor abilități în cadrul terapiei, pentru a optimiza rezultatele și succesul intervenției cognitiv-comportamentale.
Modificările sunt recomandate să fie realizate la nivelul planului de intervenție, la nivelul structurii și al tehnicilor utilizate, în acest sens amintim următoarele:
- realizarea unui training cu privire la identificarea și discriminarea emoțiilor
- utilizarea materialelor cu conținut scris și vizual, precum și a fișelor de lucru structurate;
- utilizarea unei abordări cognitive preponderent concretă și bine structurată;
- utilizarea activităților cognitive simplificate – ca de pildă fișele de lucru cu posibilități multiple de răspuns;
- implicarea unui părinte sau a unui aparținător pentru a susține implementarea intervenției – ca de exemplu implicarea acestora în sesiunile de terapie;
- menținerea constantă a atenției prin oferirea de pauze la intervale regulate de timp;
- integrarea intereselor copilului în structura terapiei într-o măsură cât mai mare pentru a-i menține constant motivația pentru activitățile din terapie (NICE – National Institute for Health and Care Excellence, 2013).
De asemenea, un alt aspect esențial, evidențiat în cadrul literaturii de specialitate, este acela conform căruia copiii cu tulburare din spectrul autist care sunt implicați într-un proces terapeutic cu specific cognitiv-comportamental este necesar să dețină o serie de preachiziții la nivelul dezvoltării cognitive; un bun nivel al dezvoltării cognitive este direct proporțional cu eficiența ridicată a terapiei cognitiv-comportamentale.
Bibliografie:
Lickel, A., Maclean, W., E., Jr., Blackeley-Smith, A., Hepburn, A., (2012), Assessment of the prerequisite skills for cognitive behavioral therapy in children with and without autism spectrum disorders, Journal of Autism and Developmental Disorders, 42(6), 992-1000, http://dx.doi.org/10.1007/s10803-011-1330-x,
NICE Clinical Guideline: Autism Spectrum Disorder in under 19s: recognition, referral and diagnosis. NICE National Institute for Health and Care Excellence, 2011, nice.org.uk/guidance/cg128.
Psiholog Budulac Carmen