Skip to content
Alegria

Stilurile de educație parentală – Beneficiile parentingului pozitiv

Este larg acceptat faptul că rolul de părinte este de o importanță indubitabilă în viața oricărui copil, astfel încât este firesc și interesul tot mai crescut al părinților privind educația parentală. 

Articolul de față își propune să prezinte o serie de informații validate științific cu privire la stilurile parentale existente și beneficiile practicilor parentale pozitive.  

Stilurile parentale

Există o legătură complexă între practicile parentale și felul în care copiii cresc și se dezvoltă. 

În acord cu Asociația Americană de Psihologie, practicile parentale din toată lumea împărtășesc trei obiective majore și anume: asigurarea sănătății și siguranței copiilor, pregătirea copiilor pentru a deveni adulți productivi și transmiterea valorilor culturale specifice mediului în care cresc (APA, 2018). 

Parentingul este însă mai mult decât doar un set specific de practici. Pornind de la  observațiile unor tipare pe care părinții le au cu privire la gradul de afectivitate și control pe care le manifestă în interacțiunea cu copilul, Baumrid (1980) propune următoarele stiluri parentale:

  1. Stilul autoritar– implică un nivel de responsivitate mic și un nivel ridicat de exigențe. Părintele impune reguli stricte și rigide copilului, tinde să solicite supunere, fără să ofere explicații.
  2. Stilul permisiv– presupune un nivel ridicat de responsivitate și scăzut de exigență. Părintele manifestă indulgență excesivă, fără stabilirea limitelor adecvate pentru comportamentele copilului, preferând să evite conflictul și să ofere libertate acestuia de a face ce își dorește.
  3. Stilul neimplicat/neglijent-caracterizat de grad scăzut atât de responsivitate, cât și de exigență. Părintele este neinteresat de nevoile emoționale ale copilului, limitându-se la îndeplinirea nevoilor de bază (de ex., hrană, locuință, bani).
  4. Stilul autoritativ– îmbină într-o manieră echilibrată exprimarea responsivității cu metode adecvate de disciplinare și exigență, fiind considerat stilul de parenting optim. În timp ce așteptările părinților autoritativi sunt ridicate, ei tind de asemenea să fie flexibili, fiind capabili să își adapteze și ajusteze abordarea și cerințele în funcție de  nevoile copilului și circumstanțele situaționale în care se află acesta. Disciplina, așadar, ia în calcul toate variantele incluzând comportamenul copilului, contextul în care se află și resursele de care dispune, fără a fi puse presiuni nejustificate. 

Beneficiile parentingului pozitiv

Așadar, practicile parentale pozitive încorporează adoptarea de către părinți a unui stil de parenting blând și ferm, respectiv acordarea de către părinți a unei îngrijiri sensibile la nevoile copilului, în timp ce manifestă supraveghere, control și consistență în relația cu acesta (David, O., 2017).

Practicile parentale pozitive încurajează autonomia copilului prin:

  • susținerea explorării și implicarea copilului în luarea deciziilor;
  • utilizarea comunicării eficiente prin utilizarea explicațiilor în disciplinare;
  • oferirea de reguli și expectanțe clare;
  • recompensarea și  încurajarea comportamentelor pozitive;
  • aplicarea consecințelor în mod consistent pentru comportamente inadecvate;
  • acționarea părintelui ca un model de rol pozitiv pentru copil.

Alte beneficii confirmate de studiile de specialitate includ faptul că:

  • exprimarea de către părinți a emoțiilor pozitive, corelează cu un nivel ridicat de sănătate mentală al copiilor (Eisenberg et al., 2001, citat în David, O., 2017);
  • copiii părinților autoritativi sunt mai puțin predispuși față de copiii părinților autoritari să se angajeze în consum de droguri și alcool, delicvență juvenilă sau alte comportamente antisociale (de ex., Benchaya et al., 2011);
  • parentingul suportiv comparativ cu negativitatea parentală, prezice autocontrolul copiilor, stima de sine și o mai bună adaptare a acestora  (Brody &Ge, 2001, citat în David, O, 2017).
  • antrenarea parentingului caracterizat prin implicare și vigilență (de ex., monitorizarea rezultatelor copiilor, comunicarea clară a așteptărilor) duce la un nivel crescut al autoreglării copiilor (Brody et al., 2005, citat în David, O., 2017).

Considerând beneficiile parentingului pozitiv, părinții pot aborda rolul lor de modele pozitive pentru copii cu încredere și optimism.

Listă scurtă de biblioterapie pentru părinți:

  • Părintele eficient-Thomas Gordon;
  • SOS Ajutor pentru părinți. Ghid practic de rezolvare a problemelor comportamentale ale copiilor-Lynn Clark;
  • Inteligența parentală: Disciplină dincolo de drame și haos emoțional-Daniel Siegel & Tina Payne Bryson.

Psiholog  Agnes Frunză

Surse bibliografice:

(APA) American Psychological Association,(2018). Parenting.    

David, O. (2017). Practici parentale pozitive. In Tratat de psihoogie pozitiva, editat de Aurora Szentagotai-Tatar si Daniel David, Iasi:Polirom.

Lonczak. H.S. (2019). What is Positive Parenting? A Look at the Research and Benefits.

Distribuie articolul pe