SCHIZOFRENIA

DEFINIȚIE

Schizofrenia este o tulburare psihotică, de obicei cronică, cu etiologie necunoscută. Se  caracterizează prin simptome pozitive și negative, cu anormalități structurale și funcționale  vizibile prin neuroimagistică și cu o componentă genetică evidențiată în studiile la gemeni.  Simptomele influențează gândirea, sentimentele, comportamentul și funcționarea socială și  ocupațională. 

Conceptul modern al schizofreniei a fost conturat de psihiatrul german Emil Kraepelin în 1896,  care a folosit termenul de “dementia praecox”, apoi psihiatrul elvețian Eugen Bleuler, în 1911 a  întrodus termenul de schizofrenie.
  

EPIDEMIOLOGIE

Prevalența schizofreniei pe parcursul vieții este de aproximativ 0,3-0,7%, cu variații în funcție de  rasă/etnie, țară și origine geografică în cazul imigranților și al copiilor acestora. Risc echivalent la  ambele sexe.

FACTORI ETIOLOGICI

Genetici: istoric familial, vârsta paternă, sindroame genetice , gene predispozante Prenatali: infecții prenatale, subnutriția mamei 

Perinatali: complicații obstetricale, anotimpul nașterii (iarna, începutul primăverii), mediul  nașterii (urban/rural) 

Postnatali: abuz fizic, sexual, emoțional în familie, traumatisme cranio-cerebrale

DIAGNOSTIC:  

Conceptul de schizofrenie este abordat de cele doua sisteme moderne de clasificare: ICD-11  (“International Classification of Diseases” a OMS) și DSM-5 ( Diagnostic and Statistical Manual of  Mental Disorders). Acestea contribuie la stabilirea unui consens internațional, referindu-se la cele  mai moderne rezultate ale cercetărilor și la necesitatea operaționalizării diagnosticului și terapiei.  Criterii de diagnostic DSM-5

  1. Două sau mai multe din următoarele criterii, cel puțin o lună de zile, iar cel puțin unul din ele  trebuie sa fie din primele trei:  

 – idei delirante  

 – halucinatii  

 – vorbire dezorganizată (deraiere sau incoerență frecvente) 

 – comportament motor intens dezorganizat sau catatonic 

 – simptome negative 

  1. Impact funcțional marcat profesional, social sau autoîngriire  
  2. Semnele perturbării minim 6 luni, din care cel puțin o lună de simptome din criteriul A D. Excluderea turburării schizoafectivă, tulburarea depresivă și bipolară cu elemente psihotice 
  3. Tulburarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanțe sau afecțiuni medicale  F. În cazul istoricului de tulburare din spectrul autismului sau de tulburare de comunicare   diagnosticul se stabilește doar în prezența ideilor delirante sau halucinațiilor 

MANIFESTĂRI CLINICE:

DEBUT, EVOLUȚIE, PROGNOSTIC

Debutul este frecvent între 15-35 ani, rar înainte de 10 ani sau după 40 ani ( la bărbați între 15- 24 ani, iar la femei în perioada 25-34 ani), brusc sau insidios, dar la majoritatea persoanelor  semnele și simptomele semnificate clinic se dezvoltă lent și treptat.  

În evoluția tulburării, simptomele pozitive tind să se diminueze în intensitate și să apară  simptomele negative sau să se accentueze bizareriile comportamentale.  

Ratele de recădere sunt de aprox.40% în decurs de 2 ani cu tratament și aprox. 80% fără  tratament. Există un risc crescut de moarte subită, suicid și condiții medicale neglijate terapeutic  care duc la o speranță de viață scăzută comparativ cu populația generală.  Schizofrenia este o afecțiune cronică marcată de faze acute și perioade de remisiune, variația pe  termen lung situându-se între diferite grade de recuperare și incapacitate totală. 

Factori de prognostic favorabil 

Factori de prognostic nefavorabil

sex feminin  

coeficient de inteligență crescut 

absența antecedentelor heredo 

colaterale de schizofrenie 

funcția premorbidă bună socială și  profesională 

suport familial și social 

debut tardiv, acut 

simptome predominant pozitive 

complianță bună la tratament 

căsătorit 

episoade reduse (număr, intensitate) prezența factorilor precipitanți 

sex masculin 

coeficient de inteligență scăzut 

antecedente heredo-colaterale de  schizofrenie 

funcție pemorbidă proastă  

absența suportului familial și social debut precoce, insidios 

simptome predominant negative,  simptome de dezorganizare 

non-complianță terapeutică 

necăsătorit, văduv, divorțat 

recăderi frecvente  

absența factorilor precipitanți 

SCALE UTILIZATE ÎN EVALUAREA SEVERITĂȚII SIMPTOMELOR DIN SCHIZOFRENIE

Pentru monitorizarea severității simptomelor, au fost elaborate mai multe scale psihometrice  pentru a cuantifica ameliorările simptomelor pozitive și negative ale schizofreniei: BPRS ( Brief Psychiatric Rating Scale, 1962) 

SANS (The Scale for the Assessment of Negative Symptoms, 1982) 

PANNS (Positive and Negative Symptoms Scale,1987) 

NSA ( The Subjective Experience of Negative Symptoms, 1989) 

BNSS (The Brief Negative Symptom Scale, 2005) 

CAINS ( The Clinical Assessment Interview for Negative Symptoms) 

MAP-SR ( The Motivation and Pleasure Scale Self- Report) 

TRATAMENT:  

Tratamentul schizofreniei necesită o abordare complexă care include tratament farmacologic și  intervenții psihosociale.  

Obiectivele tratamentului: 

  • reducerea simptomatologiei pozitive, negative, cognitive și afective 
  • prevenirea recăderilor, obținerea remisiunii și menținerea pe o perioadă cât mai lungă îmbunătățirea funcționalității și calității vieții pacientului  
  • asigurarea neuroprotecției, conservarea eficienței sinaptice și evitarea modificărilor  cerebrale 
  • reducerea vulnerabilității pacientului 
  • reducerea impactului evenimentelor și situațiilor stresante 
  • creșterea complianței terapeutice 
  • îmbunătățirea abilităților de comunicare și de adaptare 

Tratamentul farmacologic se face cu antipsihotice tipice (haloperidol, levomepromazin,  clorpromazină, zuclopentixol, tiapridal) și antipsihotice atipice ( amisulprid, aripiprazol,  olanzapină, quetiapină, clozapină, risperidonă, paliperidonă, sertindol, ziprasidonă ). Adjuvant  se pot folosi antiparkinsoniene, benzodiazepine, antidepresive, timostabilizatoare (litiu,  carbamazepină, acid valproic). 

Terapia electro-convulsivantă  

Tipuri de intervenție psiho-socială: 

  • Terapie cognitiv-comportamentală 
  • Terapie personală 
  • Terapie familială 
  • Terapie de grup 
  • Terapie de susținere  
  • Antrenarea abilităților sociale 
  • Reabilitare vocațională

 

Bibliografie:  

  1. American Psychiatric Association, Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor   Mintale DSM-5- Ed. Callisto, 2016 
  2. Kaplan&Sudock, Manual de buzunar de psihiatrie clinica-Editia a 3-a, Ed.Medicala, 2015 3. Dan Prelipceanu, Psihiatrie clinica, Ed. Medicala, 2015,  
  3. Prof. Dr. Doina Cozman, Dr. Ovidiu Alexinschi, Curs online-Schizofrenia- abordare   multidimensionala, 2021

Psiholog Diaconu Lavinia

Recommended Posts