Depresia este o prabusire a dispozitiei bazale, cu actualizarea trairilor neplacute, triste si amenintatoare. Puternica participare afectiva, trairea profunda a acestei stari, antrenarea comportamentala consensuala sunt argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativa. Trebuie facuta distinctia intre sensul comun al depresiei, ca tristete si sensul patologic. ( Predescu, 1989).
Suferinta depresiva nu este comparabila cu suferinta naturala, nu numai pentru ca ea nu are obiect, dar si pentru ca este o suferinta anormala, deformata, subiectul devine obiectul propriei sale suferinte. (C.Gorgos,1985)
Depresia este cel mai intalnit fenomen psihopatologic in practica psihiatrica, dar si ca comorbiditati in afectiuni somatice, neurologice, endocrinologice, oncologice, s.a.
Sartorius aprecia ca numarul depresivilor este intr-o continua crestere, din urmatoarele considerente: cresterea duratei medii de viata, modificarile psiho-sociale rapide generatoare de situatii stresante, cresterea morbiditatii prin boli cronice, la care depresia apare ca sindrom asociat, consum excesiv de medicamente ce pot induce o depresie farmacogena. (in special antihipertensivele, corticosteriozii si contraceptivele).
Episoadele depresive caracterizate prin perturbari multiple ale functiilor vitale, sunt de fapt pierderea controlului intr-o anumita situatie, si cand exista o predispozitie genetica si/sau in dezvoltare pot fi abordate : psihopatologic ca dispozitie depresiva; psihologic ca atitudini cognitive disfunctionale, comportamental prin diminuarea reactivitatii, a spontaneitatii; somatic prin modificari hormonale .
Problema centrala a depresiei este vazuta intr-o unilateralitate distorsionata a perceptiei si interpretarii, intr-un proces cognitiv de evaluare si de valorizare.
Pacientii depresivi prezinta o varietate de simptome, cu variatii diurne ale intensitatii ce pot aparea nemotivat sau pot fi cauzate de evenimente de viata sau boli somatice.
Evolutia simptomelor depresive in timp, repetitia lor sau combinarea lor cu alte simptome pot avea importanta din punct de vedere terapeutic.
Distorsiunile cognitive apar atunci cand structurile cognitive inglobeaza evenimente negative traite in copilarie .
(Problemele subiectului sunt secundare cognitiilor sale, care sunt bazate pe premise false, ce se dezvolta in mica copilarie).
Distorsiunile cognitive interpretate ca greseli, erori cognitive si descrise ca forme de prelucrare depresogena a informatiilor, sunt (I.Holdevici, B.Craciun, 2013):
1. gandirea de tip dihotomic – mod de gandire absolutist, de tip älb-negru,
2. personalizarea si blamarea – persoana se blameaza pentru toate lucrurile ce merg prost, si atitudinea opusa de a-l blama pe celalalt,
3. catrastrofizarea – modul de gandire in care persoana prevede ca evenimentele vor lua o intorsatura negativa,
4. judecata afectiva – concluziile referitoare la evenimente doar pe baza trairilor afective,ignorand datele realitatii,
5. afirmatiile de tip absolutist.- trebuie sa , imperative categorice ce implica preturbare emotionala, determinand depresie, manie, frustrare.
6. abstragerea selectiva – persoana acorda o importanta exagerata unui aspect negativ minor pe care il rumineaza .
7. descalificarea pozitivului – ignorarea aspectelor pozitive ale situatiei,
8. suprageneralizarea – convingerea ca o experienta negativa singulara se va repeta la nesfarsit,
9. amplificarea si minimalizarea– o eroare de logica ce amplifica aspectele negative si le diminua pe cele positive,
10. etichetarea – persoana se evalueaza pe sine sau pe ceilalti prin intremediul unor etichete cu caracter general,
11. inferente arbitrare –concluzii fara suficiente dovezi prin citirea gandurilor, prin ghicirea viitorului.
Pacientii depresivi interpreteaza realitatea intr-un mod distorsionat, fara judecata logica, ce nu justifica realitatea. Acestea sunt aprecierile subiective la o experienta data.
Depresia este un cumul de factori biologici, de dezvoltare ontogenetica, sociali, predispozanti si de vabriabile precipitatoare.
Gandurile negative sunt prioritare in declansarea unui episod depresiv, putand actiona si ca factor de intarire si de de mentinere a simptomelor. Gandurile negative automate reprezinta un punct ideal de interventie psihoterapeutica. (Holdevici,2009).
Atitudinile disfunctionale cognitive perturba functiile vietii psihice in ansamblu.
Cu cat situatiile stresante din viata sunt negate, neacceptate, cu atat ele vor fi factori declansatori pentru anumite semne, simptome, boli psihice.
Numarul pacientilor diagnosticati cu tulburare depresiva este din cee in ce mai mare; episoadele depresive indiferent de factorii declansatori sunt cele mai intalnite tulburari, iar riscul suicidar este in crestere.
Un loc important in gestionarea stresului si a acceptarii statutului de boala psihica il are psihoterapia cognitiv –comportamentala, pentru ca permite o remodelare a structurii de baza a personalitatii si invatarea unei noi atitudini ce va fi utila in toate sectoarele vietii.
Epictet, sclav al lui Marc Aurelian in lucrarea “ Ganduri depre mine insumi”, afirma ca ‘’oamenii nu sunt influentati de lucruri,ci de interpretarea pe care le-o dau, iar aceasta depinde de imaginea despre lume si despre sine.”
I.Holdevici – Gandirea pozitiva, ed. Dual Tech,Bucuresti, 2000
I.Holdevici – Psihoterapia eficienta, ed.Trei,Bucureti, 2013
V.Predescu – Psihiatrie ,volI, II, ed.medicala, 1989, Bucuresti
Th.Ribot – Ereditatea psihologica, ed.Iri, Bucuresti, 2002
R.Vrasti, M.Eisemann – Depresii noi perspective, ed. All, 1996
Psiholog clinician, Maican Denisa
