Două abordări ale psihoterapiei
La modul general, se pot identifica 2 tabere cu accente diferite. Diferența principală este dată de perspectiva asupra factorului curativ din psihoterapie, cel care ar pute produce schimbarea dorită. Fiecare dintre acestea accentuează anumite aspecte în declanșarea schimbărilor, astfel că, și raportările față de intervențiile la distanță sunt diferite.
A. Tabăra Tehnicilor
B. Tabăra Relației
A. Tabăra tehnicilor accentuează importanța metodei de tratament și are în ”tolba” de intervenție protocoale de tratament cu tehnici clar delimitate care sunt considerate generatoare de schimbare. (TCC – terapia cognitiv-comportamentală este încadrată în această tabără, TAA – terapia prin acceptare și angajament, TCD – terapia cognitiv-dialectică).
TCC – un terapeut TCC se presupune că va identifica gândurile automate și că astfel va putea identifica credințele cheie sau schemele de organizare. Una dintre tehnici este modelul ”ABC” (A = evenimentul activator; B = credință/gând; C= consecința emoțională sau comportamentală).
TCC face apel la o sumă de intervenții comportamentale pentru îmbunătățirea stării pacientului. De exemplu relaxarea musculară, mindfulness, etc.
Pot fi adaptate tehnicile TCC pentru terapia la distanță?
B. Pentru abordarea relațională, facilitatorul principal al schimbării este relația terapeutică.
Premisele originilor problemelor mentale se focalizează în mod particular, din perspectiva acestei tabere, pe personajele inițiale de îngrijire (figurile parentale) din viața pacientului; premisa este aceea că, acestea sunt proiectanții viziunii sale despre lume și că experiențele copilăriei sunt modelatorii principali ai vieții de adult. Abordare se inspiră din gândirea freudiană, dar între timp, reprezentanții au nuanțat tehnicile și pun accent mai mare pe procesele de atașament – ce tip de atașament trăiește copilul față de figura parentală?
Reconstituirea acestor legături și remedierea lor printr-o relație cu terapeutil este componenta centrală a terapiei. Conceptele centrale sunt: transferul, contratransferul, rezistențele, susținerea, conținerea, suportativitatea, etc.
Susținerea și conținerea pot fi ”operaționalizate” prin mijlocirea ecranelor impersonale?
Cum se raportează cele 2 tabere la telecomunicare și telemedicină?
Ca o anecdotă, se poate considera drept începutul terapiei la distanță faptul că Freud coresponda uneori cu pacienții săi prin scrisori.
Tabăra tehnicilor s-a focalizat preponderent pe posibilitatea adaptării&transferării pentru terapia online a tehnicilor utilizate în terapia față-în-față, fără a aborda problema posibilei interferențe a acestora cu dezvoltarea relației terapeut-pacient. Albert Ellis (2005), unul dintre părinții TCC declara că: ”un mare mit în psihoterapie este acela că, pentru a avea o bună relație cu clienții tăi, trebuie să le arăți empatie, sprijin și acceptare și trebuie să-i vezi față-în-față – Prostii!” Cei din tabăra de orientare psihodinamică au fost constant preocupați de cadru, deci de interacțiunea față-în-față.
Tranziția către tratamentul la distanță pune la încercare anumite dogme și principii ce caracterizează tabăra relației. Situația pare a se flexibiliza, nevoia de a preda abordările psihanalitice și de a forma terapeuți în țări îndepărtate precum China (în anii anteriori pandemiei) a determinat pe unii membri ”să încalce regulile” și să se avânte pe acest teritoriu. Deși se scrie destul de mult despre subiect, nu există semnificative cercetări cantitative și lipsesc și analizele calitative și chiar cercetări despre atitudinea psihanaliștilor despre terapia la distanță.
Din practica terapeutică a perioadei actuale:
AVANTAJE
- În cazul momentelor în care clientul se simte rău (fizic sau emoțional) și nu poate veni la cabinet.
- În situațiile în care au loc deplasările cu job-ul.
- Este sigură din punct de vedere al riscului de contaminare.
- Flexibilitatea programului (terapeut și client).
- Este o soluție mult mai bună decât o întrerupere sau fragmentare a programului analitic.
DEZAVANTAJE &RISCURI
- În cazul unor tulburări clinice unde este necesară mai multă atenție este recomandabil să nu ne bazăm exclusiv pe ședințele online.
- Cadrul terapeutic al cabinetului este mai conținător.
- Contactul direct & suportiv este mai evident în cabinet, el poate fi susținut și de la distanță, dar impactul este diminuat.
Psiholog Mihai Petro
Bibliografie
Haim Weinberg, Arnon Rolnick (coordonatori), Psihoterapia online. Teorie și practică, București, Ed. Trei, 2020