Procrastinarea, sau intarzierea voluntara a sarcinilor care nu ne fac placere este un obicei pe care majoritatea il avem, desi consecintele se pot dovedi usturatoare de cele mai multe ori. De ce totusi continuam sa avem un astfel de comportament, in ciuda linistii de a sti ca nu ai “lasat pe maine, ce poti face azi”? Cercetatorii ne explica, recunoscand ca procrastinarea implica mai mult decat o simpla amanare si sustin ca nu ar avea legatura cu gestionarea timpului, ci mai degraba cu incapacitatea de a gestiona emotiile, un esec al autoreglarii. In acest sens, chiar si indeplinirea fortata a sarcinilor pe care altfel le-am amana pana in ultimul moment, nu rezolva intocmai radacina problemei.
Avem intentia de a duce sarcina la bun sfarsit, insa de la intentie la actiune intervine procrastinarea, ceea ce ne face sa amanam actiunea pana cand aceasta devine singura optiune. Procrastinam atunci cand consideram ca indeplinirea sarcinii poate fi intarziata si deci avem optiunea de a actiona sau nu, pe moment. In mintea unui procrastinator, optiunea de a nu face si de a amana este mult mai atragatoare, chiar daca consecintele rezulta in depunerea unui efort considerabil mai mare atunci cand, pe ultimul moment se va apuca de actiune, toata activitatea fiind constransa intr-un timp scurt iar stresul nu mai este resimtit doar atunci, ci pe tot parcusul procrastinarii, asadar tot obiceiul devine unul epuizant.
Unii cercetatori clasifica procrastinatorii in doua tipuri: procrastinatorii activi, cei care amana sarcina cu intentie, deoarece chiar presiunea de a o indeplini le permite sa se simta provocati si motivati si procrastinatorii pasivi, cei care amana din cauza inabilitatii de a lua decizii si de a actiona conform acestora.
Alti cercetatori definesc tipurile de procrastinatori pe baza diferitelor stiluri comportamentale de amanare:
Ingrijoratorul: cel ce amana sarcinile din frica de schimbare sau de a parasi confortul „cunoscutului”;
Sfidatorul: cel care nu crede ca cineva ar trebui sa-i dicteze programul;
Perfectionistul: cel care amana sarcina din teama de a nu o putea indeplini perfect;
Visatorul: cel care amana sarcinile din inabilitatea de a fi atent la detalii;
Exageratorul: cel care preia mult prea multe sarcini si se chinuie sa aiba timp sa inceapa si sa finalizeze;
Creatorul de crize: cel ce amana sarcina intocmai pentru ca prefera sa lucreze sub presiune.
Desi exista un numar de oameni care prospera chiar si procrastinand, pentru majoritatea, procrastinarea poate avea un impact negativ asupra mai multor domenii ale vietii, inclusiv asupra sanatatii mintale, a bunastarii sociale, profesionale si financiare, creand consecinte ce se ramifica in viata de zi cu zi.
Exista totusi, din fericire, mai multe lucruri pe care le putem face pentru a ne impotrivi procrastinarii. In primul rand incepem prin a ne organiza mai eficient prin intocmirea unei liste de sarcini, lista ce poate fi personalizata pentru a optimiza abilitatea fiecaruia de a duce la bun sfarsit actiunea de a indeplini o sarcina, la timp, fara interventia procrastinarii. O scurta cautare pe Google si vom gasi nenumarate tutoriale care ne invata cum sa intemeiam si sa gestionam o astfel de lista de sarcini, in asa fel incat intr-adevar sa ne folosim de ea. Atunci cand o sarcina pare coplesitoare, de ajutor este sa o impartim in activitati mai mici, organizate in asa fel incat acestea sa fie gestionabile.
Este recomandat sa eliminam sursele de distragere a atentiei si sa ne concetram exlusiv pe sarcina. Este de asemenea important sa recunoastem gandurile care ne fac in final sa avem obiceiul de a procrastina si sa rezistam indemnului de a amana sarcina pe o alta data.
Este important ca atunci cand indeplinesti la timp o sarcina, sa te recompensezi. Vei tine minte sentimentul de satisfactie pe care ti-l aduce aceasta victorie, indiferent de dimensiunea sarcinii si bucuria recompensei.
Totusi, procrastinarea cronica poate fi mult prea dificil de infruntat pe cont propriu si cei ce indentifica acest obicei in viata lor, pot beneficia de ajutor din partea unui psihoterapeut, procrastinarea fiind un simptom.
- Tuckman BW, Abry DA, Smith DR. (2008). Learning and Motivation Strategies: Your Guide to Success (2nd ed.). Upper Saddle River, NJ: Pearson Prentice Hall.
- American Psychological Association. The first step to overcoming procrastination: Know thyself.
- Svartdal F, Nemtcan E. Past negative consequences of unnecessary delay as a marker of procrastination.
Laura Hijal
Psiholog • Psihoterapeut
