Problemele de alimentație la copii cu TSA

Adesea părinții care au copii cu TSA semnalează probleme de alimentație ale micuților, iar cel mai des întâlnită situație este aceea în care copilul preferă să consume doar câteva tipuri de alimente.  

Copiii cu dizabilități întâmpină de obicei, trei mari dificultăți atunci când fac trecerea de la alăptat la consumul de alimente solide. Acestea sunt trecerea de la supt la mestecat, tranziția de la lichide la solide, iar cea de-a treia problemă este reprezentată de lipsa interacțiunii apropiate cu adultul, care nu mai este caracteristică etapei independente de hrănire. Alte probleme apar din cauza complexității abilităților motorii necesare (de exemplu, mâncatul și înghițitul), nevoii de recunoaștere și discriminare a senzațiilor de foame și sațietate, precum și numărul mare de abilități secundare necesare dobândirii independenței totale în această arie.

Este de înțeles ca un copil să aibă preferințe alimentare. Copiii sunt faimoși pentru perioadele de “fixație alimentară”, adică perioadele în care manâncă doar un singur fel de mâncare, ca mai apoi să refuze același fel de mancare. În cazul copiiilor cu TSA, aceste perioade de fixație alimentară se pot întinde pe ani de zile, și, din nefericire, preferințele lor alimentare se pot reduce progresiv de-a lungul timpului în loc se se diversifice ca în cazul copiiilor neurotipici.

Copiii cu TSA pot prezenta reacții senzoriale anormale față de lucruri uzuale. Unii pot fi hipersensibili și reacționează exagerat (de exemplu, pot plânge în hohote cand li se pun mânușile), în timp ce alții sunt subreactivi, având reacții foarte slabe la stimuli banali (exemplu situația în care un copil nu dă semne că îl doare ceva după ce a căzut din leagăn, deși și-a fracturat piciorul). Lucrurile  pot fi și complexe, adică același copil poate manifesta hipersensibilitate într-un sistem senzorial și prezența unui anumit set de stimuli, dar poate fi subreactiv în alt sistem senzorial și în prezența altui set de stimuli (de exemplu, copilul nu reactioneaza la durere dupa o cazătură puternică, dar tresare cu putere dacă alt copil îi atinge brațul). În cazul copiiilor cu tulburare de spectru autist, pot fi afectate toate simțurile: vederea, auzul, gustul, mirosul, pipăitul și propriocepția (capacitatea de a simți mișcările propriului corp sau de a te poziționa în spațiu).  Aceste procese senzoriale pot avea un efect negativ direct asupra comportamentului de hrănire, în funcție de caracteristicile alimentare: textură, gust, temperatură, culoare. 

Deși copiii neurotipici au reacții mai puțin intense de împotrivire atunci când vine vorba de mâncare, în cazul copiiilor cu TSA pot fi situații în care ajung foarte repede la crize de furie, chiar și agresivitate dacă nu li face pe plac. Uneori părinții nu reacționează în fața problemelor legate de alimentație de teamă să nu intre în conflict cu copilul sau se gândesc că poate escalada situația, copilul ar refuza cu totul să mai mănânce și astfel s-ar ajunge la subnutriție. Din nefericire, în acest mod părinții de fapt recompesează zilnic copilul pentru “mofturile” la mâncare și pentru reacțiile comportamentale. Alteori părinții decid să abordeze problemele legate de alimentație și au succes, dar sunt și situații în care copilul devine mai încăpățânat ajungând până la stadiul în care vomită sau refuză să mai mănânce. În aceste situații, părinții se văd nevoiți să cedeze. Totuși, încercarea de a introduce reguli care nu sunt respectate este mai rea decât cedarea.

Sunt foarte multe motive pentru care este importantă dobândirea unor abilități adecvate și independente la masă. Cel mai evident dintre ele este sănătatea fizică și mentală a copilului. În al doilea rând, lipsa abilităților adecvate la masă poate împiedica participarea deplină a copilului la viața din școală și comunitate. În plus, absența acestor abilități condamnă părinții și copilul la o viată de interdependență.

Recommended Posts