Definita simplu ca tulburare de citire, dislexia face parte din categoria tulburarilor de invatare, alaturi de disclaculie si disgrafie. Copilul dislexic prezinta dificultati de citire si intelegerea mesajului citit, in ciuda capacitatilor intelectuale normale si a timpului investit in invatarea scris-cititului. Este important de stiut ca aceste tulburari de invatare pot aparea independent de nivelul inteligentei copilului sau de mediu si ca nu dispar, persoana va fi dislexica si in viata de adult.
In jurul varstei de 5 ani este recomandabila depistarea predispozitiilor spre dislexie, mai ales in cazul unui istoric de intarzieri in dezvoltarea limbajului receptiv si expresiv, dislalii (dificultati de pronuntie) greu corijabile, vocabular sarac si dificultati de exprimare cu mesaj incoerent, vorbire incorecta din punct de vedere gramatical, dificultati de intelegere a mesajelor audiate, simt al ritmului slab. Factorii de risc pentru aparitia dislexiei la varsta scolara decurg din alte tulburari de limbaj a caror corectie a fost neglijata. De aceea, orice abatere de la standardele varstele cronologice lasata neabordata din punct de vedere logopedic poate contribui la aparitia dilexiei, care conform literaturii de specialitate, este insotita si de disgrafie- tulburari de scriere.
Predispozitiile spre dislexo-disgrafie pot fi evidente la nivelul schemei corporale, echilibrului si orientarii in spatiu, perceptiilor vizuale, auditive si tactile; dezvoltarea slaba a motricitatii, deficiente in prelucrarea secventiala a informatiei.
La nivelul schemei corporale si orientarii in spatiu cateva caracteristici la un copil cu predispozitie spre dislexie sunt:
- Lateralitate nedezvoltata, nu este clar daca este stangaci sau dreptaci; printre dislexici sunt multe persoane stangace, insa aceasta dominanta nu este echivalenta cu dislexia;
- Orientarea dificila in spatii noi, dar si familiare– gradinita, scoala, etc;
- Confuzia intre partea stanga si partea dreapta, deseori copilul se gandeste mai mult care este stanga si care este dreapta;
- Deseneaza, scrie sau traseaza pe linie punctata de la dreapta la stanga;
- Incapacitatea de a imita si executa miscari ale schemei corporale;
La nivelul motricitatii grosiere si fine se pot urmari urmatoarele elemente:
- Aparitia tarzie a statului in sezut, a mersului in patru labe si a mersului nesustinut;
- Miscari nesigure si/sau lipsa de echilibru in urcatul scarilor, catarare pe mobilier din parc, saritul intr-un picior, mersul in linie dreapta sau saritura peste obstacole, aruncarea si prinderea mingiei, invatarea mersului pe bicicleta sau role;
- Imbracatul, dezbracatul si incaltatul sunt realizate cu dificultate si lentoare;
- Hiperactivitatea si dificultatile de concentrare a atentiei;
- Motricitate fina nedezvoltata: taie, decupeaza, insira pe snur cu greutate; evita sa coloreze, sa deseneze, sa traseze pe linia punctata, nu poate respecta conturul formelor cand coloreaza; inchide nasturii si leaga sireturile cu greutate.
Prezenta unuia dintre aceste comportamente la copil nu este echivalent cu a fi dislexic, insa daca prezinta mai multe dintre caracteristicile enumerate atunci este necesara o evaluare logopedica pentru diagnostic si implementarea unui plan de interventie personalizat.
Autor: Gentiana Velica, Logoped
Bibliografie:
Eva Bartok, Gagyi Erzsebet, Crosochi Codruta, Cseh Agnes, Deak Gyorfi Emese, Fulop Gabriella, Eu citesc mai bine!, 2010, Targu Mures, Editura Asociatia Romana pentru Copii DislexiciE. Verza, U. Schiopu, Psihologia varstelor-Ciclurile vietii, 1997, Bucuresti, Editura didactica si pedagogica
Photo by Rob Hobson on Unsplash