PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII SENZORIALE LA COPIII CU AUTISM

Anomaliile senzoriale pot avea un impact negativ asupra vieții persoanelor cu autism și a familiilor acestora.  Copiii cu TSA prezintă o tulburare a modulării senzoriale. Chiar dacă receptorul sensorial funcționează, modularea oscilează între suprastimulare și inhibiție masivă (Mureșan, 2004).

Copiii cu autism prezintă adesea o mulțime de posibile deficite de procesare senzorială. Pentru înțelegerea calităților senzoriale unice în această populație clinică s-au propus subtipuri senzoriale însă literatura constă dintr-un număr mic de studii descriptive cu  slab consens asupra subtipurilor. Totuși constatările inițiale indică faptul că furnizorii de servicii trebuie să ia în considerare prezentările variabile ale diferențelor de prelucrare senzoriale în abordarea  tratamentul și planificarea intervenției ( DeBoth și Reynolds, 2017).

În metaanaliza efectuată de Posar și Visconti (2017) au fost descrise trei modele senzoriale principale prezente în tulburările de spectru autism: hiporeactivitate, hiperreactivitate și căutarea senzorială; la acestea, unii autori au adăugat un al patrulea model: o percepție îmbunătățită. Autorii descriu mai multe exemple posibile de comportamente legate de anomalii senzoriale la copii cu TSA:

 

    • VIZUAL: atracția pentru sursele de lumină, privirea îndelungă a obiectelor care se rotesc (mașină de spălat, roții, elice), recunoașterea defectuoasă a expresiilor feței, evitarea contactului vizual, refuzarea alimentelor din cauza culorii lor;
    • AUDITIV : surditate aparentă ( copilul nu întoarce capul la apelul verbal), intoleranță la unele sunete (diferite de la caz la caz), emitere de sunete repetitive;
    • SOMATOSENZITIV: toleranță ridicată la durere, insensibilitate aparentă la cald sau la rece, auto-agresivitate, antipatie față de contactul fizic, inclusiv anumite articole de îmbrăcăminte, atracția pentru suprafețe aspre;
    • OLFACTIV: mirosirea lucrurilor necomestibile, refuzarea anumitor alimente din cauza mirosului lor;
    • GUST:  explorarea orală a obiectelor, selectivitatea produselor alimentare din cauza refuzului anumitor texturi;
    • VESTIBULAR: rotirea repetată, balansarea neadecvată;
    • PROPRIOCEPTIV: mersul pe vârfuri, neîndemânarea;
  •  

Anomaliile senzoriale sunt o caracteristică foarte frecventă care, de multe ori, trec neobservate din cauza dificultățile de comunicare ale acestor pacienți. Simptomele senzoriale sunt dezadaptative la copiii cu autism, dar nu sunt specifice pentru autism, fiind o caracteristică frecvent descrisă de asemenea, la subiecții cu dizabilități intelectuale. Anormalitățile senzoriale ale copiilor cu TSA pot să le afecteze comportamentul lor în activitățile de familie de zi cu zi, inclusiv alimentația, somnul, rutine de baie și de culcare.În afara casei, aceste anomalii le pot crea probleme atunci când merg în vacanțe sau la participă la evenimente în comunitate. 

Pot exista mai multe tipuri de anomalii senzoriale în aceeași persoană pe parcursul vieții sau chiar la acelasi timp. 

Disfuncția senzorilor este probabil legată de o afectarea modulației care apare în sistemul nervos central, care reglementează mesajele neuronale referitoare la senzoriali stimuli. Conform criteriilor DSM-5, acest tip de simptomatologie este constituit din creșterea sau scăderea reactivității la informațiile senzoriale sau printr-un interes neobișnuit al copilului în aspectele senzoriale ale mediului. 

Următoarele exemple sunt citate de DSM-5:

  • fascinația vizuală cu lumini sau obiecte care se rotesc; 
  • reacție adversă la sunete sau texturi specifice; 
  • mirosuri sau atingeri excesive ale obiectelor;
  • indiferența aparentă la durere, căldură sau rece. 

Aproape orice canal senzorial poate fi implicat, fie în sensul unei reacții reduse la stimulare sau în sensul unei reacții excesive la stimulare (Posar & Visconti, 2017).  Tulburările de procesare senzorială au un impact major asupra vieții copilului și interferează cu procesul de învățare. Este important ca la evaluarea inițială să se aibă în vedere comportamentele care pot avea ca și cauză o astfel de disfuncție. Stereotipiile copilului (comportamentele autostimulante și repetitive) îl ajută pe copil să evite o situație care este mult prea tensionată pentru el (sunt prea mulți stimuli pe care el nu le poate integra datorită tulburării de integrare senzorială și atunci începe să țipe sau să își astupe urechile sau să îți fluture mâinile) sau îi sunt de folos atunci când prezintă o anumită hiposenzitivitate și are nevoie de a-și provoca senzațiile respective (miroase obiectele, ascultă muzică, sare).

Kanakri, Shepley, Varni și Tassinary (2017)  au explorat impactul zgomotului asupra copiilor cu autism și  au investigheat modul în care educatorii  consideră că mediul acustic poate fi modificat pentru a influența comportamentul lui eleviilor cu autism. Rezultatele au arătat că majoritatea profesorilor  consideră controlul zgomotului ca fiind o problemă importantă pentru studenți cu autism și  au  observat  mulți copii acoperindu-și urechile sau  folosind apărători  pentru urechii. Sunetele de la aparatul de aer condiționat și ecourile din sala de clasă au fost raportate ca având  impactul cel mai negativ asupra elevilor. În ceea ce privește gestionarea probleme legate de zgomot, majoritatea profesorilor au fost de acord că pereții groși sau izolați fonic și prezența covorului în sala de clasă ar avea un impact pozitiv asupra copiii cu TSA.  Organizarea spațiului și crearea unui mediul senzorial structurat prin dotarea cu echipamente speciale asigură o bună desfășare a intervenției psihoeducaționale și susțin dezvoltarea abilităților psiho-motorii ale copilului și a încrederii în sine.

 

Gologan Crinuța

 

BIBLIOGRAFIE:

DeBoth, K.K., Reynolds, S. (2017). A systematic review of sensory-based autism subtypes. Research in Autism Spectrum Disorders, 36, 44–56.

Mureșan, C. (2004). Autismul infantil. Structuri psihopatologice și terapie complexă. Cluj-Napoca.

Posar, A., Visconti, P. (2017). Sensory abnormalities in children with autism spectrum disorder. Rio Janeiro: Jornal de Pediatria.

Kanakri, S.M., Shepley, M., Varni, J.W, Tassinary, L.G. (2017). Noise and autism spectrum disorder in children: An exploratory survey. Research in Developmental Disabilities, 63,  85–94.



Recommended Posts