Zilele acestea m-a întrebat băiatul meu ce se întâmplă cu actuală generație de tineri care nu nu mai are limite in a consuma droguri și alte substanțe cu diferite efecte? Hmmm…baiatu meu care are aproape 23 de ani, consumator de concerte și festivaluri de muzică electronică mi-a adresat această întrebare…deci e clar ca avem de-a face cu un fenomen îngrijorător.
Răspunsul meu a fost sec și simplu…părinții nu mai au timp pentru proprii copii!
Știu că pentru mulți părinți poate părea un mesaj acuzator, însă eu vă invit să-l considerăm un mesaj la care să reflectăm.
Consumul de substanțe poate fi tradus ca o consecința a unei anxietăți de performanță pe care o manifestă copilul/tânărul într-o anumită perioadă a vieții lui. De fapt e vorba de acele momente când copilul/tânărul simte că nu performează într-o anumită situație ( școală, activitate sportivă, relații cu colegii sau relații sentimentale) și neavând un antrenament prin care să-și găsească resurse proprii va apela la ajutorul chimic. Ajutorul chimic e mult mai simplu, e cu efecte imediate, dar cu alte efecte colaterale ulterioare.
Copilul/tânărul nu e învățat să lupte în a căuta soluții ca un mecanism de a trece peste obstacole.
Părinții ar fi recomandat să accepte că toți copiii trec prin mai multe etape în care resimt frica de abandon sau frica de respingere sau frica de eșec, frici care nu se manifestă direct dar construiesc anumite ”butoane” care sunt activate în cazul unui eveniment generator de emoție.
Cel mai simplu exemplu este dat de situațiile când copiii/tinerii sunt respinși sau cu greu sunt acceptați de către comunitate pe fondul unei acute absențe a părintelui din activitățile cotidiene ale copilului (doar prezența fizică în casă nu e suficient pentru copil, părintele e musai să fie prezent de-o vârstă prematură în activitățile copilului, chiar dacă asta înseamnă să ne tăvălim pe jos jucându-ne cu mașinuțele). În acele momente de neliniște ale copilului există foarte mari șanse ca acesta să caute ajutor în substanțe și astfel începe să simtă că este important
Aceleași mecanisme se activează și când se îndrăgostesc pentru prima dată sau când nu au rezultate școlare sau când eșuează în relațiile intime. De fiecare dată lipsa antrenamentului de a trece peste obstacole, îi determină să aleagă calea cea mai simplă.
Ce este de făcut?
Ideal ar fi ca părinții să-și rezerve timp și să-l petreacă activ cu proprii copii, fără telefoane, tv sau alte auxiliare ( un copil mic dacă este educat să-și folosească resursele în diverse activități nu va mai accesa obsesiv telefonul sau tableta).
În cazul în care părintele conștientizează că a pierdut controlul prezenței lui în viața copilului se recomandă o evaluare a spectrului emoțional al copilului și ulterior implicat în diverse activități care să-i pună în valoare resursele.
Iar în cazul în care părintele observă schimbări ușoare de comportament este recomandabil să apeleze la un specialist pentru a evalua speța respectivă.
Concluzionând consumul de droguri sau alte substanțe reprezintă doar o reacție la diverse frici pe care un copil/tânăr le resimte, iar în acest proces se impune o implicare dinamică a părinților.
Dumitru Girbacea, psiholog clinician