Skip to content
Alegria

Nevoile educaționale pentru copiii de două ori excepționali

Nevoile educaționale pentru copiii de două ori excepționali

De două ori excepționalitatea a fost definită recent în literatura de specialitate ca fiind o „dovadă a capacității excepționale și ale dizabilității care au ca rezultat un set unic de circumstanțe”. De două ori excepționalitatea nu este un diagnostic ci o modalitate conceptuală de identificare, înțelegere și susținere a nevoilor sociale, emoționale și academice ale unui elev talentat în mod unic. Dezvoltarea abilităților elevilor de două ori excepționali este de obicei inegală sau asincronă, existând astfel o discrepanță între dezvoltarea intelectuală și fizică, respectiv între dezvoltarea intelectuală și capacitatea de a utiliza sau exprima această inteligență. Elevii de două ori excepționali demonstrează abilități superioare în unul sau mai multe domenii (academicieni specifici, abilități intelectuale, creativitate, leadership, arte vizuale sau performative) și una sau mai multe provocări sociale, emoționale sau academice. Acestea pot fi cauzate de o tulburare neurobiologică sau de o dizabilitate emoțională, senzorială sau de învățare. Domeniile specifice de provocare pot include dizabilități fizice, sensibilitate senzorială, tulburare de spectru autist; tulburări emoționale și/sau comportamentale, probleme psiho-sociale, ADHD, dizabilități de învățare, cum ar fi dislexia, disgrafia etc., tulburări de limbaj receptiv și/sau expresiv, întârzieri de procesare și dificultate cu funcția executivă.

Din cauza acestor duble excepționalități, este esențial ca acești copii să fie recunoscuți și acomodați atât pentru punctele lor forte, cât și pentru provocările lor. Doar prin această conceptualizare, pot fi oferite suporturi și oportunități academice, sociale și emoționale adecvate pentru elevul de două ori excepționali.

Copiii supradotați cu dificultăți de învățare sunt cunoscuți ca „de două ori excepționali”. Contrar credinței populare, este de fapt o problemă comună. Ceea ce este neobișnuit este, în primul rând, recunoașterea faptului că copilul este de două ori excepțional. În mediul școlar, unde copiii sunt puși în mod obișnuit pe o pistă marcată „onoruri” sau „remediale”, „nevoi speciale” sau „pregătire pentru facultate”, evaluatorii rareori căutau copii combinați. Nu se așteptau ca un copil talentat să aibă dislexie sau să-și dea seama că și copilul cu ADHD ar putea fi genial, de exemplu, la calcul matematic.

Sally Reis, investigator principal al Centrului Național de Cercetare pentru Cei Talentați și Talentați de la Universitatea din Connecticut, spune că „identificarea copiilor de două ori excepționali” este foarte dificilă, deoarece se uită la restul lumii ca la cei cu performanțe medii. Darurile lor superioare pot fi compensarea și mascarea dizabilității lor de învățare.” Astfel, din păcate, dizabilitățile lor le pot ascunde talentul.

De fapt, deși estimările spun că până la 20 la sută dintre elevi au o formă de diferență de învățare, majoritatea copiilor de două ori excepționali nu sunt identificați niciodată. Părinții și educatorii tind să-și arunce toată puterea în recuperarea dizabilității, respingând talentele ascunse pe care le descoperă pe parcurs. Atunci când talentul este recunoscut, se așteaptă ca elevii de două ori excepționali să „muncească mai mult”, însă Reis spune că, ” este ca și cum ai spune unei persoane nevăzătoare, dacă muncești din greu să vezi, vei putea vedea.”

Primul pas în ajutarea copilului de două ori excepțional este diagnosticul. Calitățile și simptomele vor fi diferite, în funcție de dizabilitatea care poate împiedica dezvoltarea potențialului, însă semnele specifice copiiilor de două ori excepționali sunt următoarele:

Puncte forte cognitive

Vocabular superior expresiv;

Lipsa inhibării opiniilor;

Simț al umorului care nu este comun (de exemplu, utilizarea sofisticată a metaforei);

Creativitate extrem de imaginativă, originală:

Creativitate extremă;

Sensibilitate extremă și intensitate;

Perspective penetrante;

Niveluri ridicate de rezolvare a problemelor și raționament; 

Interes pentru imaginea „de ansamblu”; 

Talent specific într-o zonă de interes consumatoare pentru care elevii au memorie excepțională și cunoștințe;

O gamă largă de interese care nu sunt legate de învățarea școlară; 

Provocări cognitive

Abilități  de performanță verbale și nonverbale discrepanțe; 

Abilități de performanță verbale și nonverbale deficitare sau extrem de inegale; 

Probleme de percepție auditivă, perceptuală sau vizuală; 

Probleme cu memoria pe termen lung și / sau pe termen scurt; 

Dificultăți perceptuale-motorii evidențiate de stângăcie, scris de mână sărăcăcios, sau probleme de completare a sarcinilor motorii fine;/ 

Răspunsuri lente; elevii pot părea să lucreze încet; 

Lipsa de abilități de organizare și de studiu, de multe ori poate fi/părea dezordonat; 

Dificultatea de a urma direcții; gândire neliniară; 

Ușoară frustrare: elevii renunță rapid la sarcini, nu vor risca să facă greșeli; 

Lipsa inițiativei academice; par nemotivați din punct de vedere academic, evitarea sarcinilor școlare; frecvent nu reușesc să finalizeze misiuni; 

Dificultatea de a exprima idei și de a ajunge la punct final; 

Dificultatea de a exprima sentimentele;

Blamarea celor din jur pentru problemele lor; 

Distragere a atenției, dificultatea de a menține atenția pentru perioade lungi de timp; 

Dificultatea de a controla impulsuri; 

Abilități sociale slabe: elevii pot demonstra comportamente antisociale;

Supra-sensibilitate la critică;

Lipsa de capacitatea de  a-și auto-evalua în mod critic punctele forte și punctele slabe; 

Memorie slabă pentru fapte izolate;

Preferința pentru materiale complexe și provocatoare, însă este ușor de distras; 

Lipsa autoreglerii și prezența unor strategii slabe de stabilire a obiectivelor;

Plictiseala în sarcini de memorare, de multe ori dezorganizare;

Dificultatea de citire, scris sau ortografie, dar excelente abilități utilizare a limbajului oral, expresiv;

Abilitate în manipularea oamenilor și a situațiilor, dar abilități interpersonale slabe; 

Performanță slabă pe fapte simple, cum ar fi adunarea și scăderea, dar acești elevi sunt capabili de manipulări conceptuale complexe, cum ar fi concepte algebrice;

Simțul umorului puternic, dar incapacitatea de a judeca momentele potrivite pentru a-l afișa; 

Intuiții penetrante, dar incapacitatea de a determina cauza și efectul legate de propriile acțiuni;

Abilitatea de a se concentra pentru perioade neobișnuit de lungi de timp atunci când subiectul este de interes, dar incapacitatea de a-și controla acțiunile și atenția atunci când subiectul nu este de interes;

Dezvoltarea asincronă în rândul abilităților, inclusiv intelectul, maturitatea emoțională și dezvoltarea fizică, stau adesea la baza problemelor de suprafață de inconsecvență în ceea ce privește abilitățile sociale și performanța academică. Perfecționismul poate duce la așteptări nerealiste și la refuzul de a încerca ceva nou de teama eșecului. Studenții de două ori excepționali demonstrează abilități superioare în unul sau mai multe domenii (academicieni specifici, abilități intelectuale, creativitate, leadership, arte vizuale sau performative) și una sau mai multe provocări sociale, emoționale sau academice. Acestea pot fi cauzate de o tulburare neurobiologică sau de o dizabilitate emoțională, senzorială sau de învățare. Domeniile specifice de provocare pot include dizabilități fizice; sensibilitate senzorială; tulburare de spectru autist; tulburări emoționale și/sau comportamentale; probleme psiho-sociale; ADHD; dizabilități de învățare, cum ar fi dislexia, disgrafia etc.; tulburări de limbaj receptive și/sau expresive; întârzieri de procesare; dificultate cu funcția executivă. Din cauza acestor duble excepționalități, este esențial ca de două ori indivizii excepționali să fie recunoscuți și acomodați atât pentru punctele lor forte, cât și pentru provocările lor – și unul nu ar trebui să fie compromis niciodată pentru celălalt. Numai prin această conceptualizare, pot fi oferite suporturi și oportunități academice, sociale și emoționale adecvate pentru elevul de două ori excepțional . De două ori excepționalitatea poate fi dificil de înțeles și de identificat, deoarece majoritatea studenților excepționali de două ori își pun punctele forte pentru a compensa ceea ce nu pot face. Când se întâmplă acest lucru, abilitățile și dizabilitățile lor se maschează reciproc, ducând adesea la performanțe medii sau la rezultate slabe. Provocarea identificării poate fi atribuită unei serii de cauze: varietatea mare de puncte forte și abilități pe care le-ar putea poseda, numărul de potențiale provocări sau deficite de învățare și, în cele din urmă, varietatea sau combinația și modul în care aceste combinații sunt exprimate sau expuse în fiecare copil, elev.

Una dintre principalele probleme pentru copiii de două ori excepționali este faptul că școlile de astăzi se concentrează foarte mult pe citire și scriere. Din păcate, acestea sunt două dintre cele mai frecvente domenii problematice pentru copiii supradotați cu dizabilități de învățare. Destul de des este dificil pentru ei să învețe și să exceleze într-un mediu școlar puternic lingvistic și auditiv. Elevii descriși ca fiind persoane ce beneficiază de o abordare a intervenției care oferă oportunități de îmbogățire pentru a-și contesta domeniile de consolidare, sprijin, formare a competențelor pentru zonele de dificultate. Unul dintre conceptele cheie ale copiilor de două ori excepționale este promovarea succesului, punându-se accent pe ceea ce copiii pot realiza, mai degrabă decât pe ceea ce ei nu pot face. Schimbarea accentului de la dizabilitate la capacitate face sens pentru elevii cu potențial ridicat și promovează succesul, favorizând, așadar, o bună stimă de sine și auto-eficacitate. Zonele de dificultate ar trebui să fie sprijinite, dar acestea nu sunt principalul obiectiv. De asemenea, recunoașterea punctelor forte ale copilului în alte domenii și concentrarea atenției asupra acestor daruri îi vor permite acestuia să își aducă contribuția în societate. Acești copii sunt persoane luminoase, sensibile, creative, care au un istoric de a atinge măreția în lume. 

Elevii de două ori excepționali se află într-un pericol dublu, deoarece caracteristicile acestora se influențează reciproc, talentele au nevoie să fie cultivate și strategiile de învățare trebuie predate (Robinson, 1999). Când sunt abordate doar punctele slabe, elevii devin frustrați, perturbatori și înstrăinați de experiența lor școlară. Următoarele orientări sunt esențiale atunci când se creează programe educaționale eficiente pentru studenții talentați / de două ori excepționali (Baum, 1990; Robinson, 1999):

∙  Acordați o atenție deosebită dezvoltării darului sau talentului în sine, deoarece îmbogățirea tuturor ariilor dezvoltării nu echivalează cu remedierea. 

∙ Oferiți un mediu de susținere care prețuiește și apreciază abilitățile individuale.

∙  Învățați-i pe elevi strategii pentru a compensa problemele lor de învățare, precum și pentru a oferi instruire directă în abilitățile de bază. 

Este important să recunoaștem că nu toate strategiile vor funcționa la toți elevii de două ori excepționali. Cel mai bine este să diagnosticați dizabilitatea și să adaptați instruirea și acomodarea la planul educațional. Educatorii ar trebui să fie flexibili și pregătiți să încerce diferite strategii cu diferiți elevi. Așa cum elevii dintr-o clasă de învățământ general au nevoi cognitive și afective diferite, la fel și elevii talentați sau de două ori mai excepționali. 

Weinbrenner (2003) oferă multe sugestii pentru profesorii care lucrează cu elevi care sunt talentați /de două ori excepționali. De subliniat este predatul elevilor conform modului în care aceștia învață cel mai bine. Când se întâmplă acest lucru, studenții își dau seama că succesul este posibil atunci când folosesc anumite metode care profită la maximum de punctele lor forte și compensează slăbiciunile lor. Potrivit lui Weinbrenner, cea mai presantă problemă pentru cadrele didactice este să se asigure că talentul nu trece neobservat și nerevendicat, în timp ce participă la deficitele de învățare ale elevilor. Astfel, profesorii îi pot ajuta pe cursanți prin: 

∙ înțelegerea modului în care elevii de două ori excepționali învață, pentru a stimula succesul și recunoașterea nevoii de predare a acelorași concepte în multe moduri diferite; 

∙ aprecierea diferențelor individuale pentru ca elevii să aprecieze prezența oportunităților de diferențiere; 

∙ concentrarea pe concepte în primul rând și detalii în al doilea rând;

∙  conectarea învățării anterioare la conținut nou; 

∙ învățarea tehnicilor organizaționale prin modelare și practică; 

Astfel, ajutându-l pe elev să-și stabilească obiective realiste și să sărbătorească îndeplinirea obiectivelor, profesorii le pot oferi elevilor de două ori excepționale următoarele:

∙  activități vizuale, tactil-kinestezice și de mișcare pentru a stimula simțurile pentru a atinge succesul învățării;

∙ copii tipărite ale notelor de curs sau ale luării de notițe asistate de colegi;

∙ planuri de lecție și sarcini de învățare furnizate în avans;

∙  timp prelungit pentru finalizarea testelor și atribuiri; 

∙ imprimare pe un format mai mare sau dictate de testare / rapoarte; 

∙ sarcini/teste alternative (de exemplu, examinare orală sau în scris, în locul unui test);

∙ metode alternative de autoexprimare (de exemplu, artă, teatru, muzică sau dans) pentru a extinde învățarea și procesarea cognitivă; 

∙ misiuni sau metode de instruire care promovează gândirea critică, rezolvarea problemelor și abilitățile de gândire divergentă;

∙ oportunități de a încorpora tehnologii de instruire, cum ar fi navigare pe internet, utilizarea multimedia, pentru a îmbunătăți lecțiile;

Profesorii pot oferi sprijin, precum:

 ∙ scăderea volumului de teme/teste, meditații, a temelor asociate

∙ ajutoare tehnologice de asistare, cum ar fi panouri asistate de calculator, computere vorbitoare; computere adaptate pentru deficiențe de vedere; dispozitive auditive; programe software pentru a ajuta la ortografie, gramatică și vocabular 

 ∙ asistență paraprofesională sau ajutoare de la egal la egal 

∙ tabele de matematică, calculatoare

Potrivit lui  Baum (1990), strategiile specifice de predare care oferă structura necesară pentru succesul elevilor pot fi următoarele: strategii academice în care să se utilizeze o anchetă activă care implică discuții și experimente, oferirea deprovocări deschise care necesită gândire divergentă, în special în mediile de grup mic, luarea în considerare a stilurilor de învățare preferate ale studenților, interesul și punctele lor forte. Astfel, pe baza intereselor studenților, se pot include oportunități pentru studenți de a investiga problemele din lumea reală pentru publicul larg, oferirea unui suficient timp studenților pentru a lucra fără întrerupere.

De asemenea, sunt redate strategii de sprijin socio- emoțional în punctele forte ale studenților prin utilizarea biblioterapiei, cinematerapiei, biografii și autobiografii, citate inspirationale, și cărți privind dezvoltarea personală. Așadar, sunt recomandate:

  • Oferirea de sesiuni de consiliere de la egal la egal sau de grup pentru a aborda probleme legate de conceptul de sine, stima de sine, teama de eșec, interacțiunile negative cu profesorii și relațiile alături de covârstnici precare 
  • Încurajarea consilierii individuale pentru a aborda dificultățile comportamentale sau familiale cronice 
  • Încurajarea utilizării jurnalelor în care se utilizează diferite modalități pentru a aborda probleme legate de stima de sine sau de autoeficacitate 
  • Desfășurării sesiunilor de stabilire a obiectivelor pe termen scurt și lung 

 Apar astfel următoarele strategii comportamentale:

  • Încurajarea elevilor să-și asume responsabilitatea prin crearea de oportunități și permițându-le să-și îndeplinească responsabilitățile fără interferențe sau permițând o îmbunătățire a motivației prin planificarea unor sarcini mai puțin dorite, pentru a preceda una preferată (de exemplu, editarea unei lucrări înainte de a finaliza un proiect de grup creativ)
  • Evaluarea nivelurilor actuale de performanță ale studenților, pentru a oferi sarcini provocatoare în mod corespunzător (Margolis & McCabe,  2006) 
  • Oferirea opțiunilor limită: prea multe alegeri pot interfera cu luarea deciziilor elevilor
  • Utilizarea unei varietate de setări de mediu ca indicii pentru comportamentul dorit. Atunci când se schimbă activitățile și așteptările, apare și schimbarea setării. 
  •  Asigurarea unui spațiu privat pentru lucrări independente 

De asemenea, pot fi utilizate strategiile de mai jos pentru a compensa punctele slabe: 

  • Realizarea unei perechi de studenți ale căror puncte forte sunt complementare 
  • Utilizarea cărților imagine, videoclipurilor, și instruirea orală pentru non-cititori; procesoare de text sau dictare pentru non-scriitori 
  • Reducerea lecturii prin copierea și extinderea paragrafelor sau paginilor
  • Furnizarea de sarcini în clasă scurtate pentru a sprijinii strategiile de stabilire a obiectivelor pe termen scurt 
  • Încurajarea elevilor să aleagă sarcini care se bazează pe punctele forte ale elevilor, mai degrabă decât să amplifice punctele slabe (de exemplu,examinarea orală alături de recuzită în locul unui raport scris pentru studenții care nu au abilități lingvistice scrise puternice) 
  • Încurajarea cunoașterii și înțelegerii punctelor forte individuale și  punctele slabe 
  • Este nevoie ca profesrul să fie sensibil la frustrările elevilor în timp ce furnizează strategii pentru renunțarea la activități cu integritate (de exemplu, oferirea unei căi de evadare, cum ar fi un colț liniștit sau permiterea elevilor să treacă pe hol pentru a face față sentimentelor de frustrare, făcând o scurtă plimbare) 
  • Înțelegerea nevoii elevilor de sprijin emoțional, pentru a crea o conexiune care este foarte puternică în motivarea elevilor de a luadecizii pentru a munci din greu (Coleman,  2005) 
  • Predarea strategiilor de învățare care oferă studenților o secvență logică de pași ce fac atacarea sarcinilor dificile mai ușor de gestionat (Margolis & McCabe, 2006) (de exemplu, Modelul strategic de instruire, Universitatea din Kansas, Centrul de Cercetare privind învățarea, 2008, care utilizează strategii specifice pentru citirea, amintirea, scrierea, efectuarea operațiunilor matematice și demonstrarea competențelor. Aceste abordări explicite sunt utile pentru a spori succesul și încrederea în studenții care sunt identificați ca talentați / de două ori excepționalu.)
  •  Predarea strategiilor de autoreglementare, cum ar fi vânarera și stabilirea obiectivelor pe termen scurt și lung (Zimmerman, Bonner, & Kovach, 1996) 
  • Permiterea studenților să utilizeze tehnologii precum calculatoare și software de recunoaștere a vorbirii

Baum (1990) încurajează profesorii să creeze medii propice în care acești elevi excepționali să se simtă conectați în mediul școlar. Acest lucru poate fi realizat prin încurajarea cunoașterii de sine despre interese, stiluri de învățare și prin permiterea compensării și acomodării prin intermediul oricărei forme pe care tehnologia o poate oferi (Baum, 1990; Robinson 2000). Selectarea aspectelor curriculumului pentru un studiu mai aprofundat ajută la acumularea și susținerea interesului. Ghidarea studenților către tehnici de colectare și diseminare a informațiilor, cum ar fi videoclipuri, interviuri, computere, discursuri, teatru și artă este o alternativă excelentă la învățatul clasic.

Extrem de important este programul de mentorat, în cadrul căruia atenția se concentrează asupra intereselor elevilor și a potențialului lor de succes. Astfel, succesul elevilor este maximizat lucrând unu-la-unu cu un mentor, care le oferă oportunități de a avea succes și de a obține o conștientizare a abilităților lor.  Prin succese, elevii câștigă încredere în sine, ceea ce contribuie la dezvoltarea stimei de sine. Elevii devin încântați de școală și încep să creadă în ei înșiși. Intenția programului de mentorat este de a planta o sămânță pentru succesul viitor și de a servi ca un catalizator pentru schimbări pozitive. În cazul elevilor de două ori excepționali, părinții pot oferi sprijin și încurajare pentru a crește succesul și stima de sine. Prin formarea unui parteneriat cu școala și dobândirea de cunoștințe despre ce înseamnă să fii înzestrat/ de două ori excepționali, părinții dobândesc înțelegere și învață cum să-și susțină copiii. Părinții pot juca un rol activ prin sprijinirea intereselor și hobby-urilor copiilor în afara școlii. Astfel de activități joacă un rol-cheie în intervenția eficientă menită să cultive abilitățile, să dezvolte stima de sine și autoeficacitatea la studenții care sunt talentați/ de două ori oxcepționali (VanTassel-Baska & Baska, 2007). Activitățile pot include: 

∙ Organizații și activități pentru tineret, cum ar fi sportul, teatrul, trupa și orchestra, pentru a oferi tinerilor oportunități de a face parte dintr-un efort de cooperare cu colegii lor.  

∙ Conexiuni la interesele acestora, hobby-uri precum fotografie, calculatoare, artă, pentru a susține acești studenți atunci când viața lor academică par a fi în scădere

∙ Muzee, concerte și cursuri de vară sau de weekend pentru a le încuraja interesele.  

∙ Tabere, ateliere de lucru și grupuri comunitare pentru a-și hrăni darurile ca mijloace suplimentare pentru a sprijini succesul copiilor de două ori excepționali.

Busuioc Andreea

Bibliografie:

Baum, S. M., Renzulli, J. S., & Hebert, T. P. (1999). Reversing underachievement: Creative productivity as a systematic intervention. Gifted Child Quarterly, 39, 224–235. 

Coleman, L. J., & Cross, T. L., (2005). Being gifted in school: An introduction to development, guidance, and teaching (2nd ed.). Waco, TX: Prufrock Press, Inc.

Reis, S. M. (1995). What gifted education can offer the reform movement: Talent development. In J. L. Genshaft, M. Bireley, & C.L. Hollinger (Eds.), Serving gifted and talented students: A resource for school personnel (pp. 371–387). Austin, TX: Pro-Ed.

Robinson, N. M., Zigler, E., & Gallagher, J. J. (2000). Two tails of the normal curve: Similarities and differences in the study of mental retardation and giftedness. American Psychologist, 55, 1413–1424

VanTassel-Baska, J. L. (2007). Alternative program and services: A creative response to unmet needs of gifted students. In J. VanTassel-Baska (Ed.), Serving gifted and talented learners beyond the traditional classroom: A guide to alternative programs and services (pp. 241–256). Waco, TX: Prufrock Press Inc

Winebrenner, S. (2003) Teaching Strategies for Twice-Exceptional Students. Intervention in School and Clinic, 38, 131-137.

Zimmerman, B. J., Bonner, S., & Kovach, R. (1996). Developing self-regulated learners: Beyond achievement to self-efficacy. American Psychological Association.

Distribuie articolul pe