În lucrul cu adolescentul, cea mai des invocată problemă este cel puțin aparent dificultatea comunicării parinte-adolescent.
De unde aceasta prăpastie și cum a apărut ea?
Ce este de fapt adolescența? Acest salt magnific din stadiul de copil în stadiul de adult, un drum al dobândirii competențelor depline ce pot asigura autonomia și o structură clară, limpede despre cine sunt eu.
Fără doar și poate caracteristica dominantă a perioadei adolescentei este schimbarea. Cea mai amplă se pare de pe tot parcursul vieții.
Acest fapt ridica indubitabil problema cunoașterii. Atât proprii, autocunoașterea adolescentului in propria piele , cât și recunoașterea lui de către părinte. Reperele sunt in continua schimbare, iar a tine pasul, cere timp și atenție.
De câte ori v-ati întâlnit cu situația,, i-am explicat clar și face numai greșeli în loc să mă asculte!”…,, îi zic ce are de făcut, se uită la mine ca și cum ar înțelege și tot ca el face!”. Se pare că deciziile le ia singur și altfel decât a primit instrucțiunile. ,,Unde a dispărut oare, copilul ascultător care nu pleca de langa mine și mă asculta!?”
Oare de câte ori te-ai simțit un părinte frustrat, simțind dificil să cazi de acord cu copilul tău adolescent?! Ideea de a se descurca singur și prin propriile metode, pare să dea fiori părintelui de adolescent.
Pentru a înțelege în fapt nevoia fundamentală în relația părinte-adolescent, este necesar să înțelegem măcar în mică parte nevoile aparente ale adolescentului .
În acest sens aş enumera doar șase dintre ele, doar pentru a avea câteva repere orientative, dar departe însă de a limita aici nevoile adolescentului:
1. Nevoia de a dezvolta o identitate distinctă în sensul unicității.
Părintele are o influență puternică asupra stimei de sine a adolescentului. Este indispensabil unei bune dezvoltări, ca părintele să susțină dezvoltarea amplă a identității adolescentului.
Cum stima de sine are la bază sentimentul de competență, dezvoltarea și conștientizarea ariilor de competență ale adescentului este o acțiune lăudabilă pentru părintele care o susține. Indiferent dacă aria de competență a adolescentului este în zona artei, sportului, creativității , activităților practice sau orice altceva, ajutati-vă adolescentul să identifice aria sa de competență. Este mult mai ușor sau chiar natural de realizat când adolescentul primește recunoaștere, validare sau recompensă din partea propriilor părinți decât din partea altor adulți.
2. Nevoia gradualității, privind desprinderea de dependența de părinți.
Aceasta este una dintre nevoile adolescenților pe care părinții se pare că o gestionează cu mare dificultate. Un ajutor considerabil poate fi prezenta unui mentor în viața adolescentului. El poate constitui o forță directoare binevenită la momentul când adolescenții manifestă în mod natural nevoia de a dezvolta competențe pe baza interactiunilor cu mediul exterior. Un mentor bun poate avea o influență benefică asupra convingerilor privind calitatea informațiilor asimilate din exterior.
3. Dezvoltarea relațiilor semnificative cu persoane din afara familiei..
Cum deja este bine știut, adolescenții doresc să petreacă din ce in ce mai mult timp cu prietenii lor și departe de familie. Identificarea unor grupuri benefice în acord cu nevoile lor emoționale, de comunicare și dezvoltare. Păstrarea legăturilor cu familia și alți adulți, continuând și interacțiunile împreună cu familia trăind împreună o viață socială activă și împărtășind in continuare valori comune.
4.Dezvoltarea aptitudinilor de relaționare cu un partener.
Viziunea despre beneficiul relațiilor cu partenerul/partenera, poate fi îndrumată in baza unui acord, poate chiar scris între părinte și adolescent. Se abordează cooperant , manifestând curiozitate și interes față de opinia adolescentului și nu imperativ. Este destul de dificil să definim exact care este vârsta primei întâlniri cu cine și cum ar fi potrivit. Putem însă să cădem de acord asupra unor aspecte de întrunit, cum ar fi, onoarea, integritatea, responsabilitatea ori capacitatea de a rezista presiunii partenerului sau a grupului. Acest acord poate aduce claritate, corectitudine și siguranță în relația părinte-adolescent. Mai mult de atât poate fi de folos adolescentului în a identifica mai ușor situațiile de risc.
5. Construiește încrederea și abilitățile care îl pregătesc pe adolescentul tău pentru viitor.
Nu este important doar să îi încurajăm pe adolescenți în domeniile în care manifestă interes, dar este necesar să îi învățăm abilitaţi reale de folos supravieţuirii. Au nevoie să le și conștientizeze, pentru că astfel își vor îmbunătăți stima de sine. Cu cât vor conștientiza că au mai multe abilități, cu atât vor fi mai încrezători știind că au soluții în fața situațiilor inedite și își vor construi mai ușor strategiile adaptative în fața necunoscutului.
6. Modelează-i un sistem de credințe si angajamente ce incumbă preocuparea fundamentală pentru viață.
În ciuda orientărilor sociale excesive din ultima vreme privind aspectele concurențiale și materialismului, studii recente vizând adulti, arată că răspunsurile general primite la întrebarea ,,ce v-a fost de folos pentru a depăși situațiile dificile și a reuși în viață.., au făcut referire la aspecte legate de credință și spiritualitate”. În cea mai mare parte răspunsurile arată că sentimentul de siguranță îl constituie reperele spirituale cultivate timpuriu și relația cu ceea ce reprezintă repere ale vieții. Se pare că pentru o bună dezvoltare , cu repere vitale este indispensabilă interacțiunea constantă cu mediul natural și relaționarea timpurie, într-un mediu în care preocupările pentru viață sunt cultivate în acord cu legile fiziologice , legile naturii. Nu pot fi înlocuite de alt tip de ordine sau beneficii.
Nevoia fundamentală, rămâne în final nevoia de afectivitate, care determină capacitatea individului de a manifesta trăiri sănătoase și implicit în echilibrul vital.
Mintea adolescentului nu este încă nici strategică, nici anticipativă, aceste calități fiind încă în construcție.
Cel mai mare dar pe care îl poți face ca părinte adolescentului tău este să îl însoțești îndeaproape, fără a-l stânjeni în demersul de a-și gestiona cele șase nevoi amintite . Pentru asta este necesar să îți faci timp să îi fii alături în momentele cheie de învățare.
Dr. Ross Campbell , în cartea sa ,,Cum să îți iubești cu adevărat adolescentul” amintea că fiecare adolescent are un rezervor al emoțiilor și câteodată pe parcursul evoluției sale adolescentul rămână fără acel combustibil. Este momentul în care adolescentul se întoarce spre parintii lui și are nevoie să îi găsească acolo. Acela este momentul în care este vital să își simtă părinții aproape, să fie îmbrățișat , ascultat și înțeles, fără prejudecăți, pentru a se reîncărca cu combustibilul emoțional.
Când adolescenții noștri revin la noi este necesar să fim foarte precauți la nivelul comunicării. Daca vor auzi ,, sunt ocupat…nu am timp!” ..vor observa ce facem în acel moment și se vor compara regăsind termenul de comparație al valorii lor..
Daca însă vom fi suficient de inspirați în acele momente și ne vom îngriji să le încărcăm rezervorul emotional, chiar și dacă nu vom da toate sfaturile, vor avea încrederea că se vor descurca cu orice si o vor face.
Un adolescent are nevoie să știe permanent că este valoros și că părinții lui sunt disponibili pentru el în momentele de cumpănă.
Sentimentul de valorizare nu îi va permite să escaladeze în derizoriu, în medii obscure și excese lipsite de folos reperelor vitale.
Psiholog clinician
Alexandru Brânduș