Skip to content
Alegria

Mutismul electiv

mutismul electiv

Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate severă în care o persoană nu poate vorbi în anumite situații sociale, cum ar fi cu colegii de clasă la școală sau cu rudele pe care nu le văd foarte des. De obicei, începe în copilărie și, dacă este lăsată netratată, poate persista până la vârsta adultă.

Cauza sau cauzele sunt necunoscute. Majoritatea experților cred că copiii cu această afecțiune moștenesc tendința de a fi anxioși și inhibați. Majoritatea copiilor cu mutism selectiv au o formă de frică socială extremă (fobie). Părinții cred adesea că copilul alege să nu vorbească. Timiditatea la varste mici care nu este abordata corect, poate duce la anxietate sociala la varste ceva mai mari. Inhibarea are si dezinhibare, atunci cand copilul este incurajat sa se manifeste – desigur, in anumite limite. Anxietatea in sine poate debuta la varste foarte fragede asa ca nu trebuie sa neglijati comportamentele copiilor spunandu-va ca sunt doar “faze, etape… o sa-i treaca”. In cazul lor sentimentul de frica este procesat cu dificultate de catre corpul amigdalian. E nevoie de interventia unui specialist daca vreti ca cei mici sa aiba un start bun in viata.

Cel mai frecvent tratament pentru mutismul selectiv folosește terapii comportamentale pentru a încuraja treptat copilul să vorbească în situații din ce în ce mai dificile cu ajutorul întăririi pozitive. Alte tratamente, cum ar fi psihoterapia și medicația, abordează anxietatea de bază cu care se confruntă copilul în situații sociale.

Sfaturi pentru parinti: 

  • Asigurați-vă copilul că modul de comunicare nonverbală, cum ar fi zâmbetul, este în regulă până când se simte mai bine să vorbească.
  • Nu evita petrecerile sau vizitele în familie, ci gândește-te la ce schimbări trebuie făcute mediului pentru a face situația copilului tău mai confortabilă. 
  • Oferă-i sprijin, dragoste și răbdare.
  • Nu puneți presiune asupra copilului și nu-l forțați să vorbească.
  • Spuneți-i copilului că înțelegeți că e speriat să vorbească și că are uneori dificultăți de vorbire, și asigură-l că vorbirea i se va îmbunătăți treptat. 
  • Nu vă lăudați copilul pentru că vorbește în public, deoarece acest lucru îl poate jena.
  • Oferiți copilului recompensa preferată în momentul în care reușește să vorbească în prezența altor persoane.

Stefanescu Amalia, psiholog clinician, logoped

Distribuie articolul pe