Dezvoltarea psiho-fiziologica a copilului este conditionata de ereditate, mediu si educatie. Conform pedagogului Italian Maria Montessori, in primii 6 ani de viata copilul parcurge perioade sensitive de dezvoltare pe care la integreaza datorita “mintii absorbante”- capacitatea de a inregistra, inmagazina si internaliza ceea ce ofera mediul.
Tulburarile proceselor de comunicare si limbaj se impart in mai multe categorii in functie de numeroase criterii. Din categoria tulburarilor polimorfe- in care sunt afectate toate laturile limbajului -distingem intarzierea in dezvoltarea vorbirii ca fiind cea mai intalnita.
Aceasta tulburare se depisteaza comparand achizitiile subiectului la momentul evaluarii cu standardele dezvoltarii limbajului pe niveluri de varsta si apare mai frecvent in cazul subiectilor de sex masculin.
Ca factori declansatori si cauze se pot enumera: patologii de limbaj in familie, nastere premature, greutate mica la anastere, otite frecvente care pot limita inputul auditive si afecta pronuntia sunetelor limbii, tulburari din spectrul autist, deficitul de
atentie cu hiperactivitatea, dizabilitatea intelectuala, leziuni cerebrale, conditii neprielnice de mediu, etc.
Spre sfarsitul varstei de 24 luni un copil poate lega un enunt alcatuit din doua cuvinte, urmand ca pana la 30-36 luni exprimarea in propozitii sa devina din ce in ce mai complexa, diversificata si rafinata. Practica logopedica arata ca multi copii din aceasta categorie de varsta necesita stimularea limbajului intrucat nu indeplinesc criteriile achizitiei limbajului specifice varstei cronologice. Adesea la aceasta varsta comunicarea nonverbala- gesturi, mimica, pattern-uri comportamentale- nu a fost asimilata de cea verbala si reprezinta principala modalitate de comunicare a nevoilor si dorintelor. Se folosesc cuvinte in loc de propozitii, apar omisiuni, inversari,
deformarea cuvintelor, limbajul neinteligibil, pronuntia defectuoasa, disfunctii in receptia mesajului oral.
Neconcordanta dintre limite si libertate, stilurile parentale diferite sau comoditatea adultilor pot mentine copilul intr-o zona de intarziere in aparitia si dezvoltarea limbajului insotita de probleme de comportament si opozitionism. Copilului I se ofera tot fara a avea ocazia de a invata sa ceara verbal ce isi doreste. Adultul foloseste amenintari, promisiuni si limite pe care nu le respecta iar copilul imita si invata acelasi tipar.
De asemenea, intarzierile aparitiei si dezvoltarii limbajului provin si din timpul petrecut in fata ecranelor, lipsa de socializare in colectivitate, stimulare insuficienta din partea parintilor si ingrijitorilor. La fel ca orice alta tulburare de limbaj, exista tendinta de a se consolida in timp ca deprindere negative. Desi cu caracter tranzitoriu, fara sa fie recuperata, tulburarea devine o obisnuinta pe fondul careia evolueaza intreg sistemul verbal de mai tarziu.
In stimularea limbajului in perioada anteprescolara (1-3 ani) se recomanda schimbari in mediul de acasa, fuzionarea stilurilor parentale, activitati si masaj de antrenare a aparatului fono-articulator, utilizarea cartilor si cardurilor de limbaj, dezvoltare senzoriala si includerea intr-un proces de terapie logopedica.
Gentiana Velica, Logoped