Modalitățile de intervenție asupra limbajului pot fi diverse în funcție de nevoile fiecărui copil. Metoda ABA și tehnicile logopedice se îmbină pentru rezultate eficiente. Însă, planul de terapie se realizează în funcție de obiectivele pe care le are de atins copilul conform vârstei mentale. Astfel, stimularea vorbirii poate fi realizată folosind tehnici comportamentale sau logopedice.
În cadrul intervenției terapeutice se dezvoltă limbajul receptiv și limbajul expresiv. În analiza comportamentală aplicată se folosesc metode definite de către B.F. Skinner în 1958, privind predarea operanților verbali. Copilului i se vor preda abilități ce sunt în concordanță cu vârsta lui mentală. Dacă un copil nu are intenția de a realiza o cerere verbală sau nu are intenția de a imita verbal, terapia se axează pe dezvoltarea acestor abilități ale limbajului expresiv pentru ca mai apoi să se poată interveni și pe corectarea vorbirii prin terapie logopedică.
Astfel, vorbim despre următorii operanți verbali ce vizează limbajul expresiv:
- cereri
- etichete (capacitatea de a denumi ceea ce vede, aude, miroase, simte)
- imitație
- intraverbal ( capacitatea de a reacționa la o întrebare)
Un singur cuvânt poate fi folosit pentru a preda toate abilitățile de mai sus. De exemplu, cuvântul “păpușă”. Dacă un copil dorește să se joace cu păpușa, acesta face o cerere. Dacă vede imaginea unei păpuși, poate denumi ceea ce vede. Dacă terapeutul spune “păpușă”, copilul imită cuvântul. Iar dacă este întrebat “Dă-mi exemplu de o jucărie!” sau “Cu ce îți place să te joci?”, poate spune “păpușă”.
Predarea acestor operanți se realizează treptat, debutând cu exersarea cererilor deoarece exprimarea nevoilor este importantă. Este greu de imaginat cum o persoană își dorește un lucru dar nu îl poate exprima. Astfel, se ține cont de motivația copilului, se blochează accesul la obiect, cel mic este îndemnat să verbalizeze numele obiectului iar imediat după orice încercare de verbalizare i se oferă obiectul. De asemenea, se poate folosi sistemul de comunicare prin schimb de imagini (PECS) sau limbajul semnelor pentru încurajarea comunicării și verbalizării.
De asemenea, în predarea denumirilor se pot folosi imagini sau materiale video pentru ca cel mic să înțeleagă că nu realizează o cerere și nu primește ceea ce vede. În imitație, copilul o să fie încurajat să verbalizeze ceea ce aude într-un mod atractiv pentru el. Apoi, intraverbalul se dezvoltă în debut prin melodii plăcute pentru copil pe care acesta din urmă să le poată completa atunci când muzica se oprește. Adulții folosesc zilnic operanți verbali în cadrul dialogurilor purtate de-a lungul zilei. Folosesc limbajul pentru a cere informații, pentru a cere atenție, pentru a răspunde elocvent la întrebări. Copiii au nevoie de abilități de comunicare pentru a se face înțeleși de cei din jur. De asemenea, generalizarea este foarte importantă deoarece copilul trebuie să învețe să răspundă unor oameni diferiți, la tonuri diferite ale vocii și la întrebări formulate în diverse moduri.
Evaluarea acestor operanți este importantă pentru dezvoltarea limbajului spontan. În cazul lipsei intenției copilului de a comunica spontan o nevoie, predarea acestora este esențială pentru o dezvoltare armonioasă. Se ține cont de ce are nevoie copilul să învețe în momentul prezent având în vedere nivelul lui de dezvoltare pe toate ariile.
Bibliografie
Barbera, M. L. (2019). Terapia axată pe comportamente verbale. Editura for You.
Autor: Panduru Daria, Terapeut ABA
