Budulac Carmen
Psiholog clinician
Jocul de rol este o tehnică de restructurare cognitivă, care are la bază ideea afirmării de sine
- prin dezvoltarea abilităților sociale, dezvoltarea abilității de comunicare, creșterea stimei de sine și modelarea unei imagini de sine pozitive. Scopul principal la jocului de rol este acela de a-l ajuta pe copil să devină independent și să poată controla cu ușurință acele comportamente integrate recent în repertoriul său comportamental, utilizându-le în situațiile adecvate.
Pentru a putea utiliza jocul de rol în terapia cognitiv-comportamentală cu copiii, este esențial ca terapeutul împreună cu copilul să realizeze o listă cu toate acele situații care urmează să fie exersate în cadrul jocurilor de rol, precum și o ierarhizare a acestora, în funcție de dificultatea pe care copilul o artibuie fiecărei situații în parte. Ordinea în care se vor realiza jocurile de rol va pleca întodeauna de la ierarhizarea realizată de către copil, terapeutul plecând de la situațiile cel mai puțin dificile, până la cele cu un grad de dificultate ridicat pentru client. O altă regulă esențială- care are la bază principiul de la simplu la complex – este aceea de a realiza jocurile de rol mai întâi în cadrul terapiei individuale și abia apoi de a le transpune în cadrul terapiei de grup. Modul în care este structurat un joc de rol se referă în primul rând la selectarea unui scenariu – plecând de la problema sau de la situația problematică identificată, la stabilirea rolurilor și chiar la anticiparea unor posibile comportamente în care participanții de vor antrena în contextul scenariului. Ulterior, jocul de rol este început, iar terapeutul este cel care va opri interacțiunea de fiecare dată când este nevoie, pentru a explica, raționaliza sau chiar modela anumite aspecte. De asemenea, terapeutul este cel care oferă feed-back corectiv copilului pentru diferite elemente în parte, astfel încât acesta să poată identifica cu ușurință aspectele pozitive, precum și pe cele negative cu privire la modul în care acesta a realizat exercițiul propus. Este important ca terapeutul să îl încurajeze pe client să menționeze tot ceea ce i s-a părut a fi dificil la performanța sa, precum și propria sa viziune legată de punctele tari și punctele slabe ale performanței sale.
Integrarea modeling-ului – concept derivat din paradigma învățării sociale a lui Bandura (1980) – în cardul jocurilor de rol este un aspect esențial și concret prin care copilul poate înțelege mai clar care este modalitatea cea mai potrivită de a se comporta într-o anumită situație. Modeling- ul poate fi realizat fie de către terapeut – prin modelarea unor comportamente verbale adecvate unei situații anume, spre exemplu, fie cu ajutorul video-modeling-ului – context în care copilul va urmări o filmare cu performanța sa în cadrul jocului de rol, acest lucru ajutându-l ulterior să obțină un feed-back concret pentru comportamentul său gestual și verbale utilizat în acea situație (Luis Vera, 2011).
Potrivit literaturii de specialitate, avantajele utilizării jocului de rol în terapia cognitiv- comportamentală la copii se rezumă la câteva aspecte: este extrem de eficientă pentru că se bazează pe învățarea experiențială, care permite copilului să exerseze o anumită abilitate, pe care apoi să o utilizeze în același mod în mediul natural, permite evaluarea de către terapeut a gradului la care copilul poate să repreoduca un anumit comportament învățat anterior, precum și încurajează activismul copilului în cadrul sesiunii de terapie.
Bibliografie
Vera, Luis, Terapia cognitiv-comportamentală la copii și adolescenți, 2011, Iași, Editura POLIROM