Jocul de noroc înseamnă a risca ceva de valoare în speranța de a obține ceva cu o valoare și mai mare. În multe medii culturale oamenii riscă și se aventurează în diverse jocuri și evenimente, dar majoritatea nu au probleme din acest motiv. Însă unii oameni vor dezvolta o tulburare semnificativă indusă de comportamentul legat de jocurile de noroc.
Conform DSM 5, criteriile de diagnostic ale jocului patologic de noroc sunt:
A. Comportament problematic caracterizat prin angajarea persistentă și repetată în jocuri de noroc, cu efecte negative asupra vieții personale, familiale și/sau profesionale, manifestat prin patru (sau mai multe) din următoarele elemente pentru o perioadă de 12 luni:
1. Nevoia de a juca sume tot mai mari pentru a obține aceeași plăcere sau euforie.
2. Persoana devine neliniștită și iritabilă atunci când încearcă să oprească sau să reducă jocul patologic.
3. Persoana a facut numeroase eforturi de a stopa, controla sau reduce jocul patologic de noroc, dar fără succes.
4. Persoana este intens preocupată de jocurile de noroc (are gânduri persistente de a retrăi experiențele anteriorare ale jocului de noroc, își planifică noi oportunități de a juca, se gândește cum să obțină bani ca să joace).
5. Jocul este adesea un mod de a înlătura o dispoziție negativă (atunci când se simte nefericit, lipsit de speranță, vinovat, anxios, deprimat)
6. După ce pierde bani la jocurile de noroc, adesea se întoarce în zilele următoare pentru a-și lua revanșa.
7. Minte pentru a ascunde gradul de implicare în jocurile de noroc.
8. A periclitat sau a pierdut o relație importantă, un loc de muncă sau o oportunitate de educație sau carieră din cauza jocului de noroc.
9. Se bazează pe alții că îi vor da banii necesari pentru a ieși din situațiile financiare disperate cauzate de jocul de noroc.
B. Comportamentul de joc patologic de noroc nu este mai bine explicat de un episod maniacal.
Pacienții cu joc patologic de noroc pot manifesta distorsiuni ale gândirii (negare, superstiții, sentimentul de putere și control asupra evoluției norocului și șansei, încredere exagerată). Mulți cred că banii reprezintă atât cauza cât și soluția problemelor pe care le au. Unii sunt impulsivi, competitivi, energici, neliniștiți și se plictisesc repede. Uneori sunt exagerați de preocupați să obțină aprobarea celorlalți și pot fi foarte generoși atunci când câștigă. Alții cu această tulburare sunt deprimați, singuri și joacă atunci când se simt lipsiți de ajutor, vinovați sau deprimați.
Jocul de noroc patologic trebuie diferențiat de jocurile profesionale și cele sociale. În jocurile profesionale riscurile sunt limitate, există un succes financiar și disciplina este de bază. Jocul social se desfășoară de obicei cu prietenii sau colegii și durează perioade limitate de timp, iar pierderile sunt acceptabile.
Debut, evoluție:
Debutul jocului de noroc poate avea loc în timpul adolescenței sau la adultul tânăr, dar există și cazuri în care tulburarea se manifestă la vârstă mijlocie sau mai înaintată. Tulburare se dezvoltă pe parcursul mai multor ani, dar evoluția pare a fi mai rapidă la femei decât la bărbați. Majoritatea persoanelor care dezvoltă această tulburare prezintă un tipar de joc care crește treptat atât în ceea ce privește frecvența cât și suma pariată. Unii au tendința de a participa la anumite tipuri de joc (să cumpere zilnic tichete de răzuit) decât la altele ( să joace la cazinou la aparate automate de jocuri, poker electronic, blackjack, pariuri sportive).
Tiparul de joc poate fi regulat sau episodic, joacă mai mult în perioadele de stres, de depresie sau pe parcursul perioadelor de consum de substanțe sau de abstinență.
Tulburare poate evolua cu perioade de joc masiv și probleme serioase, perioade de abstinență totală și perioade de joc neproblematic.
Factori de risc:
Jucătorii patologici tind să aibă un părinte cu abuz sau dependență de alcool sau alte substanțe. Există o prevalență mai mare de jucători de noroc patologici la părinții pacienților cu această tulburare. Tulburarea de hiperactivitate/deficit de atenție poate fi un factor predispozant.
Aproximativ 50% dintre jucătorii patologici au un părinte cu uz nociv de alcool.
Aproximativ 25% dintre pacienți au un părinte care a fost jucător patologic.
Ratele de jucători de noroc patologici sunt considerabil mai mari în acele locuri în care jocurile de noroc sunt legale. Expunerea la jocuri de noroc, publicitatea și disponibilitatea la activități de acest gen la adolescenți crește riscul pentru această populație vulnerabilă.
Un alt factor de risc este reprezentat de pierderea unui părinte prin deces/separare/divorț/abandon înainte de vârsta de 15 ani. Disciplina parentală incorectă (absentă/instabilitate/asprime), un accent al familiei pe simboluri materiale și financiare sau, dimpotrivă, o lipsă de accent a familiei pe economisire, planificare, bugetare pot contribui la o vulnerabilitate mai mare la această tulburare.
Comorbidități:
Mulți jucători patologici au o comorbiditate cu alte tulburări psihice, cum ar fi tulburările consumului de substanțe, tulburările depresive, tulburările anxioase și tulburările de personalitate. Un studiu a arătat că mai mult de 50% dintre jucătorii patologici suferă de tulburare depresivă majoră recurentă.
Aprox. jumătate din jucătorii patologici prezintă ideație suicidară, iar aprox. 17% au avut o tentativă de suicid.
Tratamentul este farmacologic, psihoterapeutic și participarea la grupurile de auto-ajutor (Jucătorii Anonimi).
Obiectivele tratamentului sunt realizarea abstinenței de la jocurile de noroc, tratamentul afecțiunilor comorbide, psiho-reabilitarea socială (îmbunătățirea profesională/familială/a rolurilor sociale ale pacientului și ale relațiilor sale cu familia) și de prevenire a recidivei.
Autor: DIACONU LAVINIA, medic specialist psihiatru
Bibliografie:
1. American Psychiatric Association, DSM-5 Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, Ed. Callisto,București,2016
2. Dan Prelipceanu, Psihiatrie clinică, Ed. Medicală, București, 2015
Photo by Michał Parzuchowski on Unsplash