Iubirea adevărată este necondiționată. La baza unei relații sincere și solide cu un copil este iubirea necondiționată, pentru că numai așa poate fi format emoțional și spiritual copilul. Doar iubirea necondiționată poate asigura ferirea copilului de crizele de mânie infantilă, de resentimente, de sentimentul de vinovăție, de depresii, de neliniști și de nesiguranță. Pentru că doar iubirea necondiționată pune pe primul loc nevoile copilului.
La baza educației copilului stă următorul principiu: Este imposibil să-ți disciplinezi bine copilul atâta vreme cât relația primordială nu se bazează pe iubire necondiționată.
Copilul trebuie tratat cu afecțiune. Fără iubire necondiționată este aproape imposibil să înțelegem comportamentul copilului sau să putem interveni asupra acestui comportament.
Ce este iubirea necondiționată?
Iubirea necondiționată înseamnă să iubești un copil indiferent ce ar fi. Indiferent care ar fi capacitățile sale, avantajele, aspectul sau trăsăturile de caracter. Indiferent de cine vă amintește copilul. Indiferent de ce îl înconjoară. Indiferent de ce așteptați de la el și, cel mai greu, indiferent de cum se comportă, indiferent cum reacționează. Evident, asta nu înseamnă că întotdeauna veți aproba comportamentul lui. Înseamnă doar că îl veți iubi întotdeauna, chiar și atunci când îi veți detesta comportamentul.
Iubirea necondiționată este idealul pentru care trebuie să se străduiască din răsputeri, permanent orice părinte. Numai bunul Dumnezeu poate iubi cu adevărat necondiționat. Numai El ne poate iubi și atunci când nu merităm să fim iubiți. Ca părinți, uneori nu putem să reușim întru totul asta, dar ne putem iubi copiii în majoritatea cazurilor. Cu cât ne apropiem mai tare de acest ideal, cu atât vom fi niște părinți mai buni.
Iată câteva lucruri care este util să le aveți în minte atunci când este vorba să vă iubiți copiii necondiționat:
- Sunt și ei copii.
- Se poartă ca niște copii.
- În mare parte comportarea copilărească este nesuferită.
- Dacă eu, ca părinte, îmi îndeplinesc rolul și îi iubesc în ciuda comportamentului lor infantil, vor fi capabili să se maturizeze și să renunțe la acest mod de a se purta.
- Dacă îi iubesc doar când îmi fac pe plac (iubire condiționată) și îmi exprim iubirea față de ei doar în asemenea momente, nu se vor simți iubiți cu adevărat.
- Dacă îi voi iubi necondiționat, vor avea o părere mai bună despre ei și se vor simți bine în pielea lor. Atunci vor fi capabili să își stăpânească neliniștile și pe parcurs și comportamentul, pe măsură ce vor deveni adulți.
- Dacă îi voi iubi doar când vor corespunde exigențelor mele sau așteptărilor mele, se vor simți incapabili. Vor considera că este inutil să se mai străduiască, pentru că niciodată nu va fi deajuns. Nesiguranța și neliniștea vor pune stăpânire pe ei și vor deveni un permanent handicap în dezvoltarea lor emoțională și comportamentală.
BIBLIOGRAFIE: Ross Campbell, Educația prin iubire, Ed Curtea Veche, 2011
Psiholog Ioana Dragan