Studiile în domeniul inteligenței emoționale menționează o corelație între inteligența emoțională – așa cum este evaluată și percepută de către subiect – și un nivel mai crescut de satisfacție în viață. Totodată, a fost demonstrat și că acei copii care prezintă o abilitate mai ridicată în a distinge stările afective și a gestiona cu succes emoțiile negative au un nivel mai crescut al stimei de sine. Mai mult, claritatea percepției propriilor emoții și abilitatea de a gestiona setul de emoții resimțite au avut un impact semnificativ, atât direct cât și indirect asupra satisfacției de viață, prin intermediul stimei de sine (aceasta dovedindu-se a fi un mediator între inteligența emoțională și satisfacția în viață a copiilor). Așadar, copiii cu un nivel crescut al stimei de sine ar putea fi mai predispuși la a simți emoții pozitive și a simți mai multă satisfacție cu privire la viața personală. Totodată, adolescenții cu abilități în a decoda și înțelege emoțiile ar trebui de asemenea să aibă o evaluarea mai pozitivă cu privire la propria persoană. Și, în cele din urmă, adolescenții care percep clar emoțiile și au capacitatea de a gestiona eficient emoțiile sunt mai predispuși la auto-evaluare pozitivă și, astfel, la o satisfacție mai ridicată de viață în sensul global. 

Conceptul de inteligență emoțională are la bază trei premise: emoțiile joacă un rol deosebit de important în viață; oamenii sunt diferiți în ceea ce privește abilitatea lor de a percepe, înțelege și utiliza emoțiile; aceste diferențe afectează adaptarea individuală în diverse contexte, în special la locul de muncă. Emoțiile reprezintă și se dezvoltă precum răspunsuri pe care subiectul le oferă mediului cu rol de adaptare. Aceste răspunsuri sunt considerate a fi mai flexibile însă decât motivația, aceasta din urmă având rolul de a trimite semnale puternice cu privire la nevoile de bază ale organismului. Iar cognițiile imprimă actelor comportamente și deciziilor un caracter rațional – persoana poate reflecta asupra experienței, asupra trăirilor și poate, în cele din urmă să rezolve probleme. Cogniția este, dintre toate cele trei sfere, considerată a fi cea mai flexibilă. Toate cele trei direcții de dezvolare și manifestare sunt componente de bază ce formează structura personalității prin multiple și variate interacțiuni dinamice, iar intersecția dintre cogniție și emoții duce la formarea ulterioară a ceea ce este numit astăzi generic – inteligență emoțională. 

Gohm & Clore sugerează că persoanele care prezintă abilitatea de a identifica atât emoțiile personale cât și emoțiile persoanelor cu care interacționează, cu ușurință în cadrul situațiilor concrete de viață vor prezenta o economie a resurselor cognitive prin faptul că nu va trebui să acorde foarte multă importanță și atenție raționalizării reacțiilor și vor avea ocazia să să folosească mai multe strategii adaptative. 

Persoana capabilă să înțeleagă emoțiile, semnificațiile acestora și modul în care ele interacționează reciproc au de asemenea capacitatea de a înțelege diverse aspecte ale naturii umane și relațiilor interpersonale. 

 

Psiholog Maria Madalina Mitrofan

 

Bibliografie: 

  • Cherniss, 2010 p. 111, A 
  • Freeland, Terry, Rodgers, 2008
  • Rey, Extremera & Pena, 2011

Recommended Posts