Rutinele obisnuiesc copiii cu moduri de comportament care pot fi acceptate sau neacceptate acasa, iar mai apoi le va fi mult mai usor sa se adapteze in afara casei.
Este important ca intreaga familie sa aiba un program bine stabilit dinainte pe care sa il respecte: cu orele mesei, de somn, de joaca sau de iesit in aer liber. De asemenea adultii trebuie sa se puna de acord cu privire la regulile pe care le stabilesc si sa le respecte atat ei, cat si copiii, dar si restul adultilor care iau parte la ingrijirea celor mici.
In functie de varsta copilului, pentru inceput impunem un numar limitat de reguli pe care acesta sa le inteleaga si sa le memoreze, iar dupa ce acesta dovedeste ca le-a inteles, putem adauga noi reguli.
Psihologii sustin ca introducerea limitelor si regulilor este foarte importanta in dezvoltarea copilului pentru a se simti in siguranta, pentru echilibru mental, ii invata comportamente adecvate, ii ajuta sa se auto-disciplineze si sa isi dezvolte noi abilitati. De asemenea limitele ajuta copilul sa devina responsabil si ii mentin in siguranta. Un exemplu de limita impusa poate fi: „Mananci intai pranzul, iar mai apoi desertul.” sau „Intai iti faci temele si apoi te poti juca.” Etc. Este foarte important sa stabiliti limite cu privire la timpul petrecut in fata ecranelor, caci copiii vor dori sa stea toata ziua in fata lor.
Deseori parintii evita impunerea limitelor si regulilor pentru a nu supara copilul sau pentru a evita tantrumurile si accesele de furie, crezand ca in asa fel ii vor face pe copii sa fie fericiti. Insa dupa cum spune Urania Cremene „copilul te iubeste si daca ii spui NU”, ei au nevoie de persoane care sa ii ghideze si care sa aiba grija de ei de aceea este important ca in momentul in care spui copilului „nu”, sa ramana „nu”, chiar daca el incearca sa negocieze sau daca plange, nu trebuie ca adultul sa cedeze. Copilul va iubi la fel de mult parintele, chiar daca va incerca sa impinga limitele impuse si nu ii va reusi, iar la randul lui parintele ii va arata ca il iubeste, avand grija de sanatatea lui. Ca sa poti ajuta copilul sa accepte mai usor limitele si regulile, este bine sa il anunti din timp si sa stabiliti impreuna unele reguli (de ex.”mai ai 10 minute de urmarit desene.” Sau „in momentul in care suna alarma, te rog sa opresti televizorul.”).
Copiii care au prea putine reguli sau deloc se confrunta cu anxietatea. Acestia testeaza limitele parintilor doar pentru a-i vedea cum reactioneaza sau pentru a primi atentie atat negativa cat si pozitiva si pentru a testa abilitatile de conducere ale parintilor. Consecintele negative care apar in urma incalcarii regulilor nu va fac un parinte rau, ci arata faptul ca nu lasati lucrurile sa scape de sub control.
Parintii nu trebuie sa se teama de reactia negativa din partea copilului si sa nu cedeze in urma plansului, furiei, caci este important ca adultul sa decida pentru copilul sau. Adultul trebuie sa impuna limite absolut necesare care sa ajute la siguranta copilului si sa il auto-disciplineze. Regulile trebuie explicate pe intelesul copiilor cu detaliile consecintelor ce se pot avea loc si repetate de cateva ori pana ce acestia le-au inteles, iar in momentul in care au fost respectate observam si apreciem verbal fapta.
Este important sa stabilim aceste limite si reguli in cresterea copilului, pentru a-l securiza, a-l ajuta sa se auto-disciplineze si pentru a se putea descurca atat in mediul familial cat si in afara lui. De asemenea este important ca parintii sa fie pregatiti ca copilul sa isi exprime nemultumirea, frustrarea, furia, insa acestea vor trece si va accepta limita impusa. Copiii nu trebuie sa perceapa aceste limite sau reguli ca pe o pedeapsa, ci ca pe niste criterii firesti, care le ofera directii pana unde au voie sa mearga pentru a putea fi în siguranta.
