Psihoeducația este un element central în terapia cognitiv-comportamentală, fie că aceasta se adresează adulților, copiilor sau familiilor și necesită o implicare pro-activă din partea clienților și a aparținătorilor – în cazul copiilor care beneficiază de terapie. Scopul psihoeducației se referă la informarea și explicarea conceptelor fundamentale specifice TCC, la explicarea simptomatologiei și a diagnosticului, la explicarea structurii intervenției cognitiv-comportamentale. Toate acestea este recomandat să fie realizate într-o manieră accesibilă și pe înțelesul clientului, scopul fiind ca acesta să înțeleagă și chiar să aplice ulterior anumite strategii specifice (Piacentini și Bergman, 2001, apud Friedberg, 2009).
Atunci când terapia cognitiv-comportamentală este adresată copiilor, importanța psihoeducației rămâne la fel de semnificativă, așa cum arată numeroase studii de specialitate – Burkhart et al.(2018); Wood et al.(2009). În cadrul acestor studii de specialitate, se accentuează importanța psihoeducației atât pentru copil, cât și pentru părinții sau aparținătorii acestuia. În ceea ce privește informarea și educarea părinților, aceștia fac referire la – explicarea conceptelor fundamentale, pentru ca ulterior aceștia să le poată utiliza; utilizarea modelării tehnicilor utilizate cu copilul, astfel încât părintele să poată aplica cu succes aceleași tehnici; generalizarea abilităților pe care copilul le-a deprins în cadrul terapiei în diverse alte medii (acasă, la școală, în parc etc). În ceea ce privește psihoeducația copiilor, Friedberg (2009) vorbește despre importanța utilizării poveștilor simple, a anecdotelor, a analogiilor, precum și a imaginilor sau fiselor structurate. Totodată, este esențial să ținem cont de nevoile și limitările specifice pe care copilul le prezintă. Astfel, în cazul copiilor cu tulburare din spectrul autist, de pildă, este esențial faptul ca terapeutul să ia în calcul dificultatea cu care aceștia pot înțelege noțiunile abstracte, dificultatea de a înțelege și de a urmări limbajul abstract, dificultatea de a interacționa la nivel social, rigiditatea în gândire etc.
Scopul principal al psihoeducației în cadrul terapiei cognitiv comportamentale este, așadar, acela de a-i oferi clientului informațiile și noțiunile de bază pe care acesta le va putea utiliza ulterior, pe parcursul terapiei, în diferite contexte, pentru a rezolva probleme și a gasi soluții potrivite. Atunci când vorbim despre copiii care beneficiază de TCC, training-ul și psihoeducația oferite părinților sunt esențiale în special pentru a promova generalizarea abilităților pe care copilul le deprinde în terapie, ceea ce va menține efectele terapiei pe o perioadă mai lungă de timp.
Budulac Carmen, Psiholog Clinician
Bibliografie
Burkhart, Kimberly, Knox, M., Hunter, K. (2018), Cognitive-Behavioral Therapy in The Treatment of Internalizing Disorders in High-Functioning Youth with Autism Spectrum Disorder. Journal of Contemporary Psychotherapy, Volume 48, Issue 3, 48:155-163. DOI: 10.1007/s10879- 017-9374-7
Friedberg, Robert D., McClure, J.M., Garcia, J.H. (2009), Cognitive therapy techniques for children, New York: Guildford.
Wood, Jeffrey J., Drahota, A., Sze, K., Van Dyke, M., Decker, K., Fyjii, C., Bahng, C., Renno, P., Hwang, Wei-Chin, Spiker, M. (2009), Effects of cognitive behavioral symptoms in school age children with high-functioning autism, Journal of Autism and Developmental Disroders, 39:1608- 1612. DOI 10.1007/s10803-009-0791-7