Art-terapia este un domeniu relativ nou, care combină psihoterapia și arta într-un proces de instruire și are o gamă largă de aplicații de recuperare a copiilor cu diverse probleme de dezvoltare.
Este important de știut că în art-terapie nu există nici un mod bun sau greșit de a face acest lucru. Procesul artistic este însuși aspectul de vindecare, nu produsul final.
Arta este folosită pentru a renunța, a experimenta și pentru a elibera. Terapeuții știu că implicând atât mintea cat și corpul și emoțiile aduc în prin plan capacitățile intuitive, creative dar și pe cele logice. Utilizarea modurilor non-verbale permit copiilor o cale alternativă spre autoexplorare și comunicare.
Folosirea artei în terpie înseamnă să ajutam copiii să patrundă pe tărâmurile interioare pentru a descoperi sentimente și pentru a le putea exprima prin intermediul artelor vizuale, fară a ne preocupa de valoarea estetică a produsului. Procesul creativ în sine este important, fiind o forța integrativa puternică.
Încă din antichitate, se credea că arta poate vindeca diferite stări patologice. Aceasta idee a fost formulată de personalități ale acelor timpuri cum ar fi Platon, Aristotel, Plutarh, Pitagora, care recomandau în scop terapeutic contemplarea operelor de arta.
Începuturile ei se situează în jurul anului 1920, cu toate că medicii au constatat deja la jumatatea secolului XIX ca prin creație artistică se poate obține o ameliorare a stării psihice la mai multi pacienți.
Deși termenul de art-terapie nu era formulat, încă din 1910, psihanaliști ca Freud, Herman Rohrschach, Anna Freud, Walter Morgenthaler au început să observe creațiile plastice ale pacienților, iar mai tarziu în 1925 analiștii din școala lui Jung s-au preocupat de desene în cadrul terapiilor ambulatorii.
“Părintele” art-terapiei este considerat Adrian Hill dar și înaintea sa, în 1922, psihiatrul Hans Prinzhorn a publicat cartea “Creația plastică a bolnavilor psihici”, în care susține ca lucrările plastice constituiau o cale de acces importantă spre psihicul pacienților sai. El a cules aproximativ 5000 de desene, sculpturi și alte obiecte realizate de bolnavii psihici.
Adrian Hill este cel care introduce termenul de art terapie în cartea sa “Art versus illness”, din 1945, unde își propune experiențe similare de creație în scopul recuperării din diferite boli.
Art terapia este un domeniu nou în România, ajuns în țara noastră după 1990, nefiind acreditată ca şcoală terapeutică, abia acum începând să se coaguleze în jurul unor ONG-uri şi organizaţii ale psihologilor interesaţi de această abordare.
Primul centru de art-terapie destintă persoanelor cu dizabilități din Romania a luat fiinta la Timișoara, înființată de Dr. Eliza Ionescu. Acesta ofera servicii de recuperare prin art-terapie atât copiilor și adolescenților din instituții de protecție a copilului din Timișoara, cat și a celor din familii dezbinate, care prezintă întârziere în dezvoltare, tulburări emoționale sau probleme de integrare socială
Conform lui Vasile Preda scopul art-terapiei este acela de a da subiectului posibilitate să se exprime și să se reprezinte prin intermediul formelor, simbolurilor , imaginilor și culorilor, să favorizeze medierea pentru îmbogațirea experienței senzoriale, motorii și vizuale și să utilizeze suporturi de exprimare nonverbale și verbale cu o puternică nota de personalizare.
Cei mai important scop al art-terapiei in ceea ce priveste copilul cu deficiență nu este acela de a crea valori, ci de a ajuta subiectul la formarea conștiinței de sine și redobandirea relațiilor cu societatea și viata.
De exemplu, o valoare majoră a art-terapiei este faptul că acești copii pot fi activ implicați în lucrul propriu-zis cu materiale, din moment ce atât de des aceștia sunt pasiv conduși, îmbrăcați, hrăniți și așa mai departe. Astfel, li se oferă șansa de a fi ei cei care dețin controlul, de a lua propriile decizii și de a le spori încrederea în ei atunci când obțin un produs finit.
Un element important în obținerea unui rezultat bun în art-terapie este empatia care se realizeaza între terapeut și copil. Trebuie să se creeze o relație de încredere, de relaxare și destindere.. Aceasta înseamnă a accepta orice răspuns onest din partea copilul , indiferent cât de neașteptat, bizar sau regresiv, atât timp cât nu o face intentionat. Copilul trebuie mai întâi să exploreze mediul nou; acest lucru poate însemna miros, gust, tragere, stoarcere, patare, joc, și, eventual, niciodată nu face un produs finit. Însă la copilul cu deficinte, aceasta trebuie apreciat chiar și progresul cel mai lent, și încercarea de a produce independent un produs care sa îl ajute să iși exprime toate sentimentele reprimate simbolic sau verbal.
Este esențial să ne amintim că nu poate exista corect sau greșit în artă sau în gândirea interioară. Dar poate fi dificil de a accepta vitalitatea și violența sentimentelor ascunse în interiorul acestor tineri adesea liniștiti și supusi. Poate pentru că ei nu îndrăznesc să se opună celor de care ei sunt cu adevărat dependenti, apar sentimente de furie pe care și le reprima. Când însă aceste sentimente ies la iveală odată cu creația artistică, copilul poate dori, de exemplu, să spargă, să rupă produsul său, imaginandu-și astfel sfarșirea situației frustrante.
De asemenea, mai multe surse descriu factorii de stres ai copiilor cu deficiență: un sentiment de neputință și lipsa controlului, izolarea și separarea de familie și colegi, temerile și anxietățile, incidența adaptării psihosociale problematice, precum și probleme comportamentale și emoționale, stimă de sine scazută.
Obiectivele sedintelor de art-terapie sunt diferite de la caz la caz, insa ca si obiective general valabile, voi aminti :
● Integrarea si reglarea senzoriala
●Dezvoltarea capacităților de exprimare verbală şi non-verbală a dorințelor, trăirilor, sentimentelor,emoțiilor;
●Spargerea blocajelor emoționale si exprimarea emotiilor
●Dezvoltarea capacității de autocunoaștere şi auto-acceptare;
● Creșterea stimei de sine și a sentimentului de apartenența;
● Reducerea anxietății, a frustrării, inhibițiilor prin descărcarea creativă a tensiunilor acumulate
● Formarea abilităților de relaționare și cooperare adaptate nevoilor și cerințelor grupului;
● Dezvoltarea abilitatilor grafice, ameliorarea deficientelor motorii
● Dezvoltarea capacitatii cognitive si a atentiei
Activitati specifice art-terapiei :
Desenul, ca formă complexă de expresie, e capabil nu numai de a reprezenta structura formală și conținutul personalității, ci implicit și de a-l utiliza în investigarea psihodiagnostică.
Modelajul– este o modalitate de exprimare tactil – kinestezică, în care mâinile intră în contact cu lutul, plastilina sau pasta ceramică și prin diverse acțiuni de manipulare, materialul folosit primește diverse forme. Prin această formă de art – terapie, cel care modelează își spune povestea, atât prin figurine modelate, cât și prin expresii verbale care însoțesc activitatea de modelaj;
Sculptura: este inclusă de unii autori în tehnici de art – terapie. Lemnul sau alte materiale, prin rezistența lor, necesită o activitate psihomotrică mai încordată și mai susținută, cu importanță în decontractarea motorie, fenomen de bază în tehnicile de relaxare. Ajustarea unor materiale din natură și transformarea lor în obiecte de artă, pot pune în evidență anumite tensiuni interioare și totodată asigură descărcarea tensiunilor psihice prin fenomenul de catharsis;
Decorațiuni pe materiale diverse: decorațiuni pe lut, sticlă, os, marmură, mozaic, stofă, piese foarte mici (pietricele, scoici), pe pereți întregi, pe pavimente făcute din marmură sau mozaic, mochete. Ca și celelalte activități legate de cromatism, decorațiunile pot fi folosite pentru a lupta împotriva tulburărilor de percepție a culorilor, dar și a altor deficiențe;
Autor: Marciu Laura Valentina
Bibliografie
Păunescu Constantin, Muşu Ionel – Psihopedagogia specială integrată a şcolarilor cu handicap, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1999,pg.106)
Constantin Paunescu Deficienta mintala si organizarea personalitatii ,EDP, Bucuresti, 1977
Judith Aron Rubin, Art-terapia teorie si tehnica, traducere Ilinca Halichias, Bucuresti 2009, Editura 3
PREDA, Vasile, Terapii prin mediere artistică, Editura Presa universitară clujeană, Cluj-Napoca 2003)
Doru Popovici,Terapie ocupationala pentru persoanele cu deficiente, Editura Muntenia,Constanta 2005