Este cunscut faptul că respirația are un rol esențial în supraviețuire, însa mai puțin cunoscută este importanța respirației în vorbire și mai cu seama în corectarea tulburarilor de limbaj.
Articularea corectă a sunetelor se bazeaza în primul rand pe o respirație corecta și puternică, de aceea în ședintele de logopedie este necesar să se realizeze exerciții de respirație, având ca obiective:
a.Formarea unei posturi corecte: umerii și capul sa fie drepti, barbia relaxata (nu scoasa înainte), coloana dreapta și musculatura cutiei toracice relaxata, postura care va favoriza o respirație puternica
b. Întărirea diafragmei și dezvoltarea respirației diafragmice – diafragma este muschiul care separă cutia toracica de abdomen. Ea creeaza un spațiu mai mare în plamani pentru ca aceștia să primească o cantitate mai mare de aer.
Întarirea diafragmei reprezintă un suport eficient pentru volumul vocii.
c.Controlul asupra aerului, atât pe inspir cat și pe expir, sustine puterea si rezonanța vocii dar și fluenta în vorbire. Fară o cantitate adecvata de aer pe inspir exista riscul de a rămane fara aer înainte de a termina un cuvant sau o fraza. De asemenea, se poate sa se elibereze prea mult aer pe expiratie și sa nu poata fi dusa fraza pana la final.
d.Constientizarea și diferentierea respiratiei nazale de cea orala. Respirația corecta se realizeaza inspirand pe nas și expirând pe gura, în timpul expirului realizandu-se si vorbirea.
În perioada copilăriei pot apărea însa neregularităţi în procesul de coordonare a respiraţiei cu actul fonaţiei, datorită unei continue dezvoltări a organismului:
a) tipul de respiratie superioara cu ridicarea umerilor-in timpul inspiratiei cutia toracica isi mareste diametrul prin ridicarea exagerata a umerilor, ceea ce formeaza contractiile musculare ale gatului si impiedica emisiunea vocala (balbaiti)
b) respiratia fortata cu miscari bruste si exagerate. În acest caz se utilizeaza o cantitate prea mare de debit expirator, astfel incat ultimele cuvinte dintr-o propozitie se realizeaza prin consumul aerului de rezerva din plamani; determina instalarea unei stari de oboseala ceea ce influenteaza cursivitatea exprimarii;
c) miscari respiratorii superficiale si foarte frecvente, asftel incat se produce o inspiratie dupa fiecare cuvant sau chiar in mijlocul acestora.
d) încercari de vorbire în timpul inspiratiei si nu al expiratiei cum ar fi normal.
Coordonarea dintre inspir și expir se face prin exerciții ce privesc respirația, atât în stare de repaus, cât și în timpul vorbirii.
Exerciţiile de respiraţie trebuie sa respecte anumite norme igienice precum:
– efectuarea lor se realizeaza în camere aerisite sau chiar în curte;
– eficienta lor este mai ridicata daca se realizeaza la începutul primei ore sau chiar pe parcursul activitatilor în momentul instalarii oboselii copiilor;
– selectia judicioasa a exercitiilor astfel incat efectuarea lor sa fortifice musculatura abdominala,a toracelui si a gatului.
Exercițiile de respirație realizate în timpul sedinteor de logopedie se împart în:
Exercitii pentru educarea respiratiei non-verbale. Acestea constituie o etapă premergătoare pentru respiraţia verbală.
Exerciții pentru inspir:
- “Mirosim florile” se pot confectiona din carton colorat mai multe flori, pe care copilul le va mirosi si isi va alege preferata
- “Ghiceste ce ai mirosit” – copiulul va mirosi anumite esențe ușor reconoscibile (citrice, trandafir,etc) si va ghici cui apartin
- „Urmează drumul parfumat” (Pe o coală de hârtie, se conturează cu ulei volatil parfumat două linii de lungimi diferite. Miroase și spune care drum parfumat este mai lung, primul sau al doilea)
Exercitii pentru expir:
-“Suflam în morișca”
-“Baloane de sapun”
– „Suflă în fulgi colorați” (Suflă câte un fulg, apoi suflă în mai mulți fulgi, în același timp. Privește-i cum zboară lin!)
– „Bărcuța plutește pe apă” (Confecționează o bărcuță din hârtie și așeaz-o întrun vas cu apă. Ajută bărcuța să plutească, suflând, în direcția în care dorești să ajungă.)
– „Drumul iepurașului” (Desenează, pe o coală de hârtie, două linii paralele, drum drept și la capătul drumului desenează o căsuță. Așează, la începutul drumului, o bilă ușoară pe care poți desena un iepuraș. Ajută iepurașul să ajungă la căsuță, folosind un pai de băut prin care sufli și astfel conduci biluța, pe drumul drept, până la capăt.)
„Zboară fulgule de nea” (Menține un fulg în aer. Ajută-l sa rămână în aer, cât mai mult, suflând în el.)
Exercitii pentru respiratie diferentiata:
“Inspiram 1,2,3… Expiram 3,4,5”
“Inspiră lung, ridicând în același timp un picior în spate, expiră lung și ridică piciorul în față.”
Educarea respiratiei verbale
Prin acest tip de exerciții se urmarește obținerea expirului mai lung decat inspirul si vorbirea in expiratie fara efort.
a) Exerciții de pronunție a vocalelor, prelung, rar, fara efort în timpul unui expir
b) Exercitii de pronunție într-un expir a unei consoane;
c) Exerciții de pronunție a unor grupuri de vocale pe durata unui expir (ex: ai, ei , oi, ua, ue, etc);
d) Exerciții de pronunție a unor consoane însoțite de vocale, pe durata unui expir (ba, be, bi, bo … ale, ile ole, ule)
e) Exerciții de pronunșie a unor silabe in care se gasesc grupuri de vocale sau de consoane (ex: aie, oie, uie, sta, ste, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri, etc.)
f) Exerciții ritmice de respirație însotite de mișcare si cantec (ex: mersul numarat, cu cantec, cu poezie,etc);
g) Exerciții de respiratie (culcat pe canapea, cu un caiet pe abdomen, caietul mișcandu-se în ritmul diafragmei:
– la început non-verbal
– cu pronunție pe vocale, silabe, cuvinte
– cu recitare de poezii
– citire in aceasta pozitie cu voce tare.
Exercițiile de respirație sunt o serie de exerciții specializate utilizate pentru a îmbunătăți și controla respirația, care este un mecanism vital pentru vorbirea și comunicarea eficientă. Terapia de vorbire și limbaj va oferi individului exerciții personalizate pentru a se potrivi nevoilor și abilităților specifice. Exercițiile de respirație se dovedesc cele mai eficiente atunci când sunt utilizate cu exerciții de voce și vorbire.
Propunător: Marciu Laura Valentina
BIBLIOGRAFIE
– BOSCAIU E. (1973) – Prevenirea si corectarea tulburarilor de vorbire in gradinitele de copii,E.D.P.,Bucuresti
– GUTU.M (1978) – Logopedia,U.B.B. , Cluj-Napoca
– PAUNESCU C.(1966) – Tulburarile de vorbire la copil,Ed.Medicala,Bucuresti
– VERZA E (1987) – Metodologii contemporane in domeniul defectologiei si logopediei,Tipografia Universitatii,Bucuresti
– VRASMAS E., STANICA C.(1997)-Terapia tulburarilor de limbaj-interventii logopedice,E.D.P.,Bucuresti