Fobia socială (anxietatea socială) este teama irațională, exagerată, de a interacționa cu alți oameni. În general, ea cauzează evitarea cu orice preț a situațiilor sociale și temerile comune includ cea de a fi judecat negativ de către ceilalți sau de a se face de râs în public.
Ea difera usor de celelalte fobii care provoacă panică pentru că implică teama de umilință și rușine, mai degrabă decât de moarte sau de nebunie. Dar intensitatea fricii și descurajarea pe care persoanele cu această fobie le simt sunt la fel de dificil de gestionat. Reacțiile lor vor implica probabil izolarea socială și evitarea. Oamenii cu fobie socială se tem că se vor comporta ridicol sau că își vor arăta agitația in fața celorlalți în moduri degradante. Iși fac griji despre ceea ce vor crede alții despre ei, nu despre ceea ce li se va întâmpla. Oamenii cu fobie sociala au tendința să pună mai mare accent pe simptomele vizibile de panică, cum ar fi roșeața și transpirația. Oamenii cu fobie socială si tulburare de panică trec prin același ciclu vicios al așteptării si anticipării problemelor, si apoi al incercarii de a se proteja de acele probleme prin evitare și diverse metode de autoprotejare. In ambele cazuri, eforturile lor de a se apara sunt de fapt principala problema. In ambele cazuri, sunt ‘pacaliti’ sa incerce sa se protejeze in moduri care le fac problemele mai serioase si mai durabile, in loc sa ajute.
Daca ai fobie sociala, eforturile de a te proteja de umilinta nu numai ca iti limiteaza activitatile sociale, dar iti mentin temerile si te blocheaza de la actiunile care le-ar diminua.
Cauze
Anxietatea pare a fi o problemă care se transmite în cadrul familiilor. Există mai multe gene candidate, suspectate de cercetători că ar fi responsabile pentru această dificultate, dar și stilul educațional, modelul pe care îl oferă părintele par a juca un rol major. Cu alte cuvinte, riscul pentru anxietate este parțial moștenit, dar simptomele sunt mai severe dacă părinții și anturajul “încurajează” sau exemplifică acest tipar de a reacționa.
Anxietatea socială este transmisă genetic relativ specific: șansele sunt mari ca un copil cu această problemă să aibă un părinte cu anxietate socială și nu unul cu anxietate generalizată, de exemplu.
Studiile sunt însă mai avansate în ceea ce privește factorii care preced instalarea unei tulburări de anxietate. Astfel, riscul pentru un copil este de 2-4 ori mai mare dacă între 2 și 5 ani prezintă următoarele trăsături:
- Se retrage în situații noi
- Zâmbește puțin
- Se adaptează dificil la persoane necunoscute, indiferent de vârstă
- Vorbește puțin
- Realizează contact vizual scurt, evitant
Acești factori sunt important de observat și evaluat împreună cu un specialist deoarece intervențiile timpurii pot reduce riscul.
Simptomele de anxietate socială includ:
- Evitarea situațiilor sociale, incluzând orice tip de vorbit în public, răspunsul în clasă, prezentarea de proiecte
- Dificultăți de a vorbi cu persoane necunoscute sau blocaj verbal complet
- Evitarea persoanelor noi
- Copilul are puțini prieteni sau deloc
- Pentru adolescenți, frică de și evitarea întâlnirilor romantice
- Griji excesive privind propria persoană și cum este perceput de către cei din jur, că este judecat negativ
- Simptome fizice în situații sociale: tremurături, modificarea tonului vocii, transpirații, bătăi rapide ale inimii, roșeața feței, senzația de greață sau vărsătură, nevoie iminentă de a urina
Anxietatea socială trebuie diferențiată și de alte probleme, care pot fie să semene cu această problemă sau să o însoțească. Cele mai frecvente includ depresia si alte probleme de anxietate.
Evoluție
Există studii limitate privind evoluția naturală a tulburării de anxietate socială. O parte dintre persoanele cu fobie socială, în condiții optime de dezvoltare și îngrijire, au șanse ca simptomele să dispară de la sine până la atingerea vârstei de adult. Cu toate acestea, riscul de a dezvolta alte tulburări de anxietate se menține toată viața. Pe de altă parte, persoanele care suferă de această problemă și în viața adultă par a recupera foarte rar spontan, fără nicio intervenție.
În formele sale mai severe, anxietatea socială poate fi o problemă invalidantă, care cauzează o suferință emoțională mare și evitarea multor situații care ar putea fi plăcute și au rol formativ pentru creierul aflat în dezvoltare. Frica de părerea celor din jur este imposibil de controlat de către cel mic, care nu se joacă cu alți copii în parc sau la grădiniță, nu ridică mâna când știe un răspuns și mai târziu, nu iese la film cu prietenii și evită cu orice preț o prezentare sau un interviu. Este ușor de observat, astfel, cum depresia poate fi consecința unei fobii sociale severe, netratată la timp.
Tratament
Psihoterapia este prima linie de tratament, oricând acest lucru este posibil. Terapia cognitiv-comportamentală bine condusă și monitorizată oferă rezultate bune privind reducerea anxietății, a simptomelor fizice și a evitării, menținute pe termen lung.
Este important pentru părinți să poată observa când a fost întrecută limita unei timidități obișnuite și copilul suferă de izolare socială, teamă și evitare și să solicite ajutor.
Solutia pentru fobia sociala este aceeasi ca si in cazul tulburarii de panica. Identifica modalitatile prin care ai fost pacalit sa faci ce iti mentine fricile – si incepe sa experimentezi facand opusul. Este usor sa fii pacalit sa crezi ca stii ce gandesc altii (sau ar gandi daca ar sti ca esti atat de agitat). Adevarul este ca nu stii deloc ce gandesc. Stii ce gandesti tu si proiectezi acele ganduri asupra lor. Esti precum caricaturistul care pune ganduri in capetele personajelor lui – dar sunt totusi gandurile lui, nu ale lor. Te lasi pacalit sa te concentrezi asupra ta , asupra gandurilor si senzatiilor tale, cand ar fi mai bine sa te concentrezi pe oamenii din jurul tau si sa interactionezi cu ei. Concentrandu-te asupra altora vei simti, la inceput, disconfort, dar daca vei continua, vei deveni atat de interesat de ei, incat vei incepe sa mai reduci autominitorizarea si asta iti va reduce anxietatea.
Asteapta-te, recunoaste si accepta-ti teama. Traieste in momentul prezent, in loc de viitorul de tip “dar daca” pe care ti-l poti imagina.
Cea mai buna cale sa scapi de anxietate este drept prin ea.
Autor: Psiholog Andreea Radu Silvestrovici
Referinte bibliografice:
Daniel P. Keating – Nascut anxios, Editura Curtea Veche, 2019
David Carbonell – Atacurile de panica, Editura Trei, 2020
Duane Brown – Flying without fear, 1996 OaklandPeter Desberg – No more butterflies 1996, Oakland
