Două tipuri distincte de personalitate: introvertiții și extravertiții. Introvertiții de obicei sunt mai rezervați și introspectivi. Extravertiții tind să fie mai deschiși și mai sociali.
Concentrându-ne, în primul rând, asupra introvertiților, observăm că aceștia tind să prefere activități solitare sau grupuri mici de prieteni apropiați. Introvertiții se pot simți epuizați de interacțiunile sociale, deoarece au un prag mai scăzut de stimulare și sunt mai ușor copleșiți de mediile aglomerate sau zgomotoase. În plus, aceștia fiind mai reflexivi și introspectivi, procesează informațiile în sine înainte de a-și exprima gândurile sau opiniile. Ei pot avea nevoie de mai mult timp pentru introspecție și le poate fi dificil să se angajeze în discuții sau dezbateri spontane.
Pe de altă parte, extravertiții fiind mai deschiși și sociali, se încarcă cu energie din interacțiunile cu ceilalți. Au un prag mai mare de stimulare și pot deveni plictisiți și chiar neliniștiți în situații de liniște sau solitare. Extravertiții se exprimă mai ușor, sunt mai vorbăreți, mai spontani, gândesc de multe ori cu voce tare și pot discuta lejer cu cei din jur. Acestora nu le este greu să încerce lucruri noi și chiar să își asume riscuri, știind că pot câștiga experiențe valoroase.
Cu toate că par a fi la poluri opuse, de multe ori aceștia se pot chiar completa armonios. Dacă unul are o slăbiciune, vine celălalt în completare și vice versa, ceea ce îi face să își unească forțele. Introvertitul, un minuțios care poate petrece timp oferind, fără probleme, atenție detaliilor, îl completează pe extravertitul care are sarcina de socializa și relaționa. Armonia vine din întelegerea dintre aceștia doi, din conștientizarea valorii perspectivelor și personalităților diferite.
Desigur, aceste tipuri de personalitate nu sunt întocmai fixe, persoanele fiind ființe umane complexe care pot, ținând cont de fiecare situație în parte, să prezinte trăsături specifice ambelor tipuri de personalitate. O persoană care în mod obișnuit are un comportament introvertit, se poate ca într-un context comod sau în prezența prietenilor apropiați, să devină o persoană extravertită. Asemănător, o persoana extravertită, într-un context inconfortabil sau copleșitor, poate deveni introvertită.
Ambele tipuri de personalitate pot prezenta și dezavantaje care pot îngreuna activitatea fiecăruia. De exemplu, introvertiții se pot lupta cu anxietatea socială sau le poate fi greu să se afirme în grupuri. Extravertiților le poate fi dificil să fie atenți și să se concentreze, ceea ce poate duce la impulsivitate, iar impulsivitatea, la rândul ei, poate duce la decizii greșite. Extravertiților, cum este de așteptat, le place să fie în centrul atenției și de multe ori pot fi dominanți în cautarea acesteia, fapt ce ii poate face greu de suportat de cei din jur. Este important să recunoaștem aceste potențiale provocări și să lucrăm la dezvoltarea unor strategii pentru a le aborda, cum ar fi exersarea asertivității sau gestionarea impulsivității.
Conviețuirea armonioasă vine din aprecierea diferențelor dintre aceste două tipuri de personalitate. Chiar dacă sunt personalități opuse, se completează reciproc și pot colabora neașteptat de bine. Necesar este să ne apreciăm diversitatea și să colaborăm pentru a ne sprijinii reciproc.
Laura Cristina Hijal, Psiholog | Psihoterapeut
Hedges, P., (2020), Personalitate și temperament. Ghidul tipurilor psihologice, Humanitas, București
Photo by Igor Kasalovic on Unsplash