Diagnosticarea se pune, de regula, conform Manualului de diagnostic si statistica al tulburarilor mentale (DSM-5).
Potrivit acestuia, diagnosticul este pus in functie de mai multe criterii, dupa cum urmeaza.
Deficit in comunicarea sociala si in interactiunile sociale in contexte diferite:
- Deficit in reciprocitatea social-emotionala, ce poate varia de la dificultati in abordarea unei situatii sociale intr-o conversatie unu-la-unu, la reducerea dorintei de a impartasi lucruri care il intereseaza si emotii. Dificultate in initiere si reciprocitate in interactiuni sociale;
- Deficit in comunicarea nonverbala, folosita in intractiunile sociale, ce poate varia, de la o comunicare nonverbala deficitara la anomalii in contactul vizual, limbajul copilului si incapacitatea de a intelege gesturile altor persoane. De asemenea se poate observa lipsa expresiilor faciale si a comunicarii nonverbale;
- Deficit in dezvoltarea, mentinerea si intelegerea relatiiolor interumane. Poate varia, de la dificultate in adaptarea comportamentului la situatii sociale, la dificultati in impartasirea gandurilor sau integrarea in colectiv. Poate include lipsa interesului fata de alte persoane.
Comportamentul restrictiv, repetitiv, interese si obiceiuri fixe, cu tendinte obsesive poate include:
- Miscari motorii repetitive, folosirea neobisnuita a unor obiecte (de exemplu jucarii), cuvinte repetitive, aranjarea jucariilor in linie dreapta, repetarea cuvintelor unei alte persoane (ecolalia);
- Insistenta pentru rutina, inflexibilitate, adoptarea unor obiceiuri asemanatoare unui ritual, anomalii verbale sau comportamentale precum agitatie in cazul unor schimbari, dificultate in tranzitie, gandire rigida, adresara ritualica, nevoia pentru aceiasi mancare in fiecare zi;
- Interese stricte, fixe, asupra carora se concentreaza profund, atasare profunda fata de anumite actiuni sau obiecte, o perseverenta excesiva;
- Hiper sau hiporeactivitate la sunete sau alte aspecte lagate de mediu, de exemplu, indiferenta aparenta la durere / diferente de temperatura, miscarea excesive a unor obiecte, fascinatie fata de miscare sau lumina.
Simptomele pot fi prezente inca din primele luni de viata, insa incep sa fie observate abia atunci cand cel mic este fortat sa ia parte la activitati sociale.
Acestea pot fi:
- insotite sau nu de dificultati intelectuale;
- insotite sau nu de probleme de comunicare;
- asociate cu alte probele de comportament sau neurodezvoltare;
- asociate cu fenomene precum catatonia;
- asociate cu afectiuni genetice.
Comportamentele care pot pune probleme in situatii sociale includ:
- Deficitul in comunicarea sociala, in situatii precum salutul si purtarea unei conversatii;
- Dificultati in adaptarea comunicarii la context si la nevoile celui care asculta, de exemplu vorbirea in contextul salii de clasa sau al locului de joaca, precum si adaptarea vorbirii de la copii la adulti;
- Dificultati in urmarea instructiunilor verbale sau a firului povestii, incapacitatea de a-si reformula cuvintele pentu a se face inteles;
- Dificultati in intelegerea lucrurilor care nu sunt exprimate in mod explicit (de exemplu, realizarea de deductii), intelegerea expresiilor, a umorului, a metaforelor si a cuvintelor ce au intelesuri diferite in funtie de context.
Tratament
Tratamentul autismului este folosit pentru ameliorarea simptomelor si pentru a ajuta la dezvoltarea comportamentala a copilului si nu vindeca boala.
Terapie comportamentala si verbala
Tulburarea de spectru autist poate afecta orice familie, indiferent de zona geografica, rasa, etnie sau nivel de educatie. Terapia comportamentala si verbala nu vindeca boala, insa interventia timpurie intensiva poate ajuta pana la 50% dintre copii sa aiba o viata independenta.
Terapia va ajuta copilul sa vorbeasca in mod structurat, sa se comporte si sa fie independent. In absenta terapiei, simptomele se agraveaza in timp si pot duce la necesitatea de institutionalizare a viitorului adult.
Una din cele mai cunoscute forme de terapie analiza aplicata a comportamentulu
(ABA). Aceasta consta in insusirea treptata si mecanica a unori comportamente, gesturi si activitati si inlaturarea celor rigide specifice bolii.
Tratament medicamentos
Nu exista medicamente care pot vindeca autismul, insa exista forme de tratament ce pot diminua simptomele. Pentru a reduce comportamentele repetitive si ritualice se pot folosi inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI), cum sunt fluoxetina, fluvoxamina si paroxetina.
Pentru a reduce comportamentele auto-distructive, medicul poate recomanda antipsihotice, asa cum este risperidona.
Gorongia Mirela