Limbajul este una dintre ariile grav afectate în autism, estimându-se faptul că aproximativ o treime dintre autiști nu reușesc achizitionarea niciunei forme de limbaj și o altă treime nu dezvoltă decât un limbaj rudimentar. Problemele de limbaj pot fi depistate odată cu vârsta de 2 ani. Unii copii reușesc sa deprindă unele elemente de limbaj, dar le pot pierde între 1,3- 2 ani.
Tulburările comunicării preverbale fac referire la absența gesturilor simbolice (gestul de indicare –pointing- sau gângurit) și la deficite gestuale și de mimică, precum absența expresiilor faciale, a zâmbetului (Mureșan, 2004). Copii autiști prezintă de foarte devreme un contact vizual nesusținut sau rudimentar, mișcări anticipatorii sărace (nu întinde brațele când vrea să fie luat în brațe) (Costache, 2013).
Abilitățile lingvistice și severitatea simptomatologiei autismului au fost evaluată de Nally, Healy, Holloway și Lydon (2018) în relație cu abilitatea de a citi, rezultatele sugerând că copiii care prezintă simptome mai severe ale autismul au cele mai multe deficite de citire, în special în înțelegerea citirii și a conștientizării fonologice.
Mureșan (2004) a facut o clasificare a tulburărilor de limbaj propriu-zise în funcție de nivelurile de realizare și comprehensiune ale acestuia:
- Nivelul fonologic : autiști prezintă dezvoltare lentă a articulării limbajului;
- Nivelul morfosintactic: utilizarea deficitară a timpurilor verbale și articolelor;
- Nivelul semantic: dificultate marcantă în utilizarea cuvintelor, respectând semantica acestora; în special la folosirea termenilor caracteristici pentru spațialitate, temporalitate și relații interpersonale;
- Nivelul pragmatic: utilizare socială a limbajului extrem de afectată; spontaneitate redusă a limbajului, expresii verbale accidentale, absența unei intenții aparente de comunicare, deficite ale adaptării la rolurile unei conversații, nerespectarea regulilor de politețe, de așteptare a momentului pentru a vorbi, o rigiditate și o inadaptare a limbajului în raport cu contextul sau cu sarcina, o variabilitate a calității și abundenței comunicării în funcție de interlocutor mai mult sau mai puțin familiar cu situația (Larkin, J.A., Hobson, R.P., Hobson și Tolmie, 2017);
- Nivelul prozodic: anomalii de tipul momotoniei intonației, cu un procent crescut de frecvențe înalte, cu o hipo- sau hipernazalitate, cu un control deficitar al volumului vocii, cu frecvente șușoteli și o sărăcie a accentuării tonice;
- Nivelul de ecolalie: foarte frecventă, fiind uneori singura realizare a copilului autist;
Etapizarea dezvoltării limbajului este extrem de importantă, este nevoie de terapeut de limbaj cu experiență care să cunoască bine copilul pentru că intervenția este unică (și în cazul copiilor tipici limbajul se dezvoltă diferit de la un copil la altul în functie de copil și de mediu natural al acestuia) și specifică nivelului, potențialului copilului. Mediul plăcut, stilului terapeutic, personalitatea terapeutului, toate sunt extrem de importante când alegem terapeutul logopedic al copilului cu autism sau al copilului special.
Crina Gologan, psiholog clinician și psihoterapeut
Bibliografie:
Costache, A.M. (2013). Adaptarea unor modalități de intervenție psihopedagogică la copiii cu autism ( teză de doctorat). Universitatea Babeș- Bolyai, Cluj- Napoca.
Larkin, F., Hobson, J.A., Hobson, R.P., Tolmie, A. (2017). Collaborative competence in dialogue: Pragmatic language impairment as a window onto the psychopathology of autism. Research in Autism Spectrum Disorders, 43–44, 27–39.
Nally,A., Healy,O., Holloway, J., Lydon, H. (2018). An analysis of reading abilities in children with autism spectrum disorders. Research in Autism Spectrum Disorders, 47, 14–25.
Mureșan, C. (2004). Autismul infantil. Structuri psihopatologice și terapie complexă. Cluj-Napoca.