Sanatatea mintala si in mod deosebit depresia la copil raman inca pana in prezent subiecte usor de trecut cu vederea.
Copiii pot trece prin aceleasi stari si provocari emotionale ca si adultii. Dispozitia trista este adesea insotita de frica si anxietate. Daca aceste stari persista si afecteaza activitatile zilnice, exista posibilitatea ca cel mic sa sufere de depresie.
Factorii care predispun la despresie sunt: vulnerabilitatea genetica, particularitatile de dezvoltare de gandire si de personalitate ale copilului, factorii biologici si factorii de mediu.
Evenimentele nefavorabile si de viata, de la decesul unui parinte pana la pierderea legaturii cu acesta prin divortul parintilor sunt factori precipitanti al unui episod depresiv. La fel sunt si problemele legate de mediul familial si bullying-ul.
Principalele simptome la care trebuie sa fim atenti sunt:
– probleme de comportament la scoala, acasa sau la locul de joaca
– schimbari legate de programul de somn si apetit
-iritabilitate
– plans
– tendinta la izolare
– nivel scazut de energie
– dezinteres fata de activitatile zilnice
– ideatie suicidala cu sau fara comportamente de autovatamare
– schimbari bruste de dispozitie
– cauze somatice
Interventia terapeutica in episoadele depresive consta in psihoterapie si/sau tratament medicamentos in functie de severitatea simptomatologiei.
Rolul psihoterapiei individuale este acela de a permite copiilor sa isi experime sentimentele intr-un mediu securizant si de a primi ajutor in identificarea, exprimarea si gestionarea proprilor emotii si comportamente.
In functie de severitatea simptomatologiei si gradul de afectare a functionalitatii sociale si academice ale copilului, se poate decide in ce cantitati si pe ce perioada de timp este necesara introducerea unui tratament medicamentos specific conform ghidurilor si protocoalelor terapeutice existente.
De exemplu, inhibatorii selectivi ai recapatarii serotoninei/SSRI, au o rata buna de raspuns (40-70%)
Tulburarea depresiva este o tulburare recurenta , episodica, care duce la deficite importante in functionarea sociala si emotionala, la o calitate a vietii scazuta la varsta adulta, fiind necesara preventia fiind cunoscut faptul ca atat copiii cat si adolescentii isi mascheaza cu usurinta simptomele.