Depresia la copii - Clinica Alegria

Depresia la copii se exprima prin tristete, dar si prin:

iritabilitate
nemultumire
scaderea performantelor scolare
autoinvinovatire si dorinta de moarte,cu frecvente gesturi suicidare.

Suicidul la copii si adolecenti a crescut ca incidenta in ultimii ani, devenind a patra cauza de deces la copiii intre 10 si 15 ani si a treia cauza la cei intre 15-25 de ani.

Caracteristicile depresiei la copilul scolar

Tabloul depresiv la aceasta varsta include atat elemente anxioase cat si depresive;

initial apar simprome psihosomatice (simptome care seamana cu cele din anumite boli somatice,dar care se datoareaza unor probleme psihice): cefalee si dureri abdominale sau anxietate insotita de tulburari vegetative cum ar fi palpitatii,transpiratii,etc.
scade puterea de concentrare a atentiei , copilul pare ,,fara chef”;
copilul este iritabil, fara chef de joaca, prefera sa stea singur, ii repede pe ceilalti daca il deranjeaza;
manifesta incapacitate de a se descurca in situatii frustrante, ,,se retrage intr-un colt”, ,,plange neputincios”, sau dimpotriva, devine violent, ,, tipa, loveste sau vorbeste urat”;
destul de rar, in cadrul depresiei copilului se pot intruni simptome descrise in clasificarile internationale;
apatie,pierderea apetitului;
lentoare motorie si verbala;
scaderea imaginii de sine (aceasta se poate aprecia prin intrebari indirecte) copilul nu poate relata spontan acest aspect;
adesea copiii pot fi chiar agresivi verbal si aduc o bogatie de argumente cand se cearta, putandu-se identifica uneori zone de conflict generatoare de disconfort afectiv.

Interventia specialistului in tratarea depresiei la copii si adolescenti

Consilierea familiei constituie o primă etapă a tratamentului, importantă la copii şi adolescenţi. Familia instruită va putea interveni pentru:

îndepărtarea factorilor stresanţi, care perturbă emoţional copilul;
a putea ajuta copilul să-şi depăşească dificultăţile şcolare.

Parintii vor menţine un contact permanent cu profesorii şi educatorii, fiind atenţi dacă copilul a fost răsplătit pentru eforturile sale.

Psihoeducaţia familiei este necesară atunci când unul dintre părinţi este bolnav, sau dacă în familie există un grad crescut de „exprimare a emoţiei”, cu atmosferă tensivă, ostilă, critică;

Familia va fi ajutată să depăşească impactul cu boala copilului, va fi ajutată să-şi găsească echilibrul, vor fi ajutaţi să înveţe tehnici „de rezolvare a problemelor” şi „modalităţi de comunicare a emoţiei” în 4 arii de abordare şi anume:

ascultarea activă;
cum să reacţioneze în condiţii de feedback negativ;
cum să reacţioneze în condiţii de feedback pozitiv;
cum să ceară schimbarea de comportament a altui membru din familie.

Psihoterapiile. Cel mai frecvent recomandate sunt:

Terapia cognitiv-comportamentală;
Terapia raţional emotivă;
Terapia interpersonală;

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o intervenţie care promovează modificări emoţionale şi de conduită prin învăţarea copiilor cum să abordeze şi cum să se descurce cu problemele, cum să înveţe noi stiluri de adaptare

Modalităţile asociate TCC pot fi:

tehnicile de relaxare;
psihoterapia suportivă;
tehnicile de autocontrol;
tehnicile de automodelare.

Terapia interpersonală este o tehnică de intervenţie scurtă, axată pe abilităţile de relaţionare ale pacientului, pe capacităţile sale de a iniţia şi continua relaţionarea socială.

Are ca obiective:

scăderea simptomelor depresive, îmbunătăţind funcţionarea interpersonală
îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare interpersonală – prima etapă vizează observarea patternului interpersonal, care determină gândirea depresivă, iar cea de-a 2-a etapă vizează învăţarea şi dezvoltarea altor strategii de comunicare

Invatarea si modelarea unor relaţii interpersonale de calitate previn recidivele depresive.