Introducere
În procesul de diagnosticare și recuperare a copiilor cu TSA nevoile părinților sunt minimalizate iar sprijinul specializat de care ar trebui să beneficieze adesea lipsește sau este minim.
Literatura de specialitate a demonstrat că din cauza unui spectru larg de probleme cu care se confruntă părinții atunci când au grijă de copiii cu autism, starea lor psiho-emoțională are de suferit. Deși problemele legate de limbaj, de exemplu, sunt o caracteristică comună a tulburării, simptome mai supărătoare, cum ar fi tantrumurile, actele autodistructive și alte forme de comportament public inadecvat sunt, de asemenea, asociate frecvent cu starea psiho-emoțională a părinților.
Depresia în rândul părinților
Teoria lui Beck (1967,1987) despre stilul congnitiv dezadaptativ susține creșterea vulnerabilității indivizilor către depresie atunci când întâmpină o viață cu evenimente negative. Mai exact în teoria deznădejdii, persoanele care atribuie caracteristici negative evenimentelor stabile și globale de din viața lor deduc că aceste evenimente negative semnifică faptul că ei sunt ineficienți sau nedemni, se presupune că aceste persoane sunt susceptibile în a dezvolta episoade depresive comparativ cu persoanele care nu prezintă aceste stiluri inferențiale negative.
Caracteristicile parentale au fost asociate de-a lungul timpului cu diferite forme de psihopatologie, inclusiv depresia (de exemplu, Burbach și Borduin, 1986; Lewinsohn și Rosenbaum, 1987; Perris și colab., 1986). Această afirmație este susținută și de studiul lui Paul R. Benson, (2006) în care mai bine de jumătate dintre părinții care au participat au înregistrat scoruri ridicate pentru depresia clinică conform CES-D.
Una dintre cele mai severe dizabilități care afectează copiii mici este autismul, o tulburare care afectează negativ aproape fiecare aspect al dezvoltării copilului (Cohen și Volkmar, 1997; National Research Council, 2001; Wetherby și Prizant, 2000). În raport cu alte tulburări ale copilăriei, impactul autismului asupra familiei pare a fi deosebit de sever, părinții copiilor cu autism raportând frecvent niveluri ridicate de stres asociate cu deficitele sociale și comunicative ale copilului lor, comportamentele problematice și nivelul de dependență (Bouma & Schweitzer, 1990; DeMeyer, 1979; Moes, 1995; Rodrigue, Morgan și Geffken, 1990).
S-a constatat în mod constant că părinții copiilor cu tulburare de spectru autist (TSA) experimentează niveluri mai mari de stres, anxietate și depresie decât părinții copiilor fără această tulburare de dezvoltare (de exemplu, DeMeyer, 1979; Fisman, Wolf și Noh , 1989; Harris, 1984; Koegel și colab., 1992). Deși există multiple cauze posibile ale acestui nivel sporit de suferință, factorii majori par a fi asociați cu remisiunea improbabilă a comportamentelor bazate pe autism care provoacă critici sociale (Liwag, 1989), lipsa unei înțelegeri mai largi în rândul publicului despre natura TSA (Fisman, Wolf și Noh, 1989) și efectele negative asupra relației conjugale (Piven, Chase, Landa și Wzorek, 1991).
Părinții acestor copii se pot lupta cu o multitudine de emoții în mod interschimbabil de-a lungul anilor și au adesea sentimente de vinovăție că, într-un fel, au au contribuit la boala copilului, din motive logice sau ilogice (Upadhyaya & Havalappanavar, 2008).
Un rezultat problematic al sănătății mintale legat în mod obișnuit de cerințele de creștere a copilului cu autism este depresia (Bristol, Gallagher și Holt, 1993; Bristol, Gallagher și Schopler, 1988; Dumas, Wolf, Fisman, & Culligan, 1991; Gray & Holden, 1992; Sharpley, Bitsika și Efemidis, 1997). În timp ce cercetările au descoperit, în general, că părinții copiilor cu autism prezintă un risc crescut de depresie, comparativ cu cei ai copiilor tipici, s-a observat, de asemenea, o variație marcată a simptomatologiei depresive. Având în vedere aceste diferențe intragrup, este important să înțelegem de ce unii părinți ai copiilor cu autism experimentează niveluri ridicate de simptomatologie depresivă, în timp ce alții nu.
Părinții copiilor cu autism se confruntă cu provocări unice, care nu se confruntă cu alte grupuri de părinți. Copiii cu autism pot fi dificil de înțeles, datorită reacției lor interpersonale atipice (de exemplu, reticența de a se angaja, verbal sau fizic, cu îngrijitorii) și a modelelor de comunicare (de exemplu, formulare repetitivă sau ilogică) (Busch, 2009). Copiii cu autism pot părea, de asemenea, „imposibil de atins”, termen folosit de Busch (2009) pentru a descrie percepția exprimată de părinți de a fi incapabil să formeze o relație productivă bidirecțională cu copilul (copiii) lor cu autism.
În studiul realizat de Vicki Bitsika și Christopher F. Sharpley 90% dintre participanți au afirmat că nu au putut să se ocupe de dificultățiile de comportament ale copiilor (tantrumuri) ceea ce i-a făcut să se simtă frustrați, furioși deprimați și singuri. (c Bitsika, V., & Sharpley, C. F. ,2004). Părinții au raportat mai multă simptomatologie psihiatrică atunci când copilul prezintă un nivel ridicat de disfunție (Khamis, 2007).
De asemenea și analizele regresive efectuate de Paul Benson în studuiul sau au arătat că prezența depresiei este prezisă de atât de severitatea simptomelor copiilor cât și de prezența stresului, în plus s-a constatat că sprijinul social reduce prezența stresului și a depresiei. (Paul R. Benson, 2006)
Concluzie
Depresia este prezentă mai frecvent în rândul părinților ai căror copii au fost diagnosticați cu TSA comparativ cu părinții copiilor neurotipici, în special din cauza comportamentelor disruptive pe care aceștia trebuie să le gestioneze, prin urmare serviciile de intervenție în cazul copiilor diagnosticați cu TSA trebuie extinse și la îngrijitorii acestora.
Bibliografie:
Beck, A. T. (1967). Depression: Clinical, experimental, and theoretical aspects. New York: Harper & Row.
Beck, A. T. (1987). Cognitive models of depression. Journal of Cognitive Psychotherapy: An International Quarterly, 1, 5–37.
Bitsika, V., & Sharpley, C. F. (2004). Stress, Anxiety and Depression Among Parents of Children With Autism Spectrum Disorder. Australian Journal of Guidance and Counselling, 14(02), 151–161.
Burbach, D. J., & Borduin, C. M. (1986). Parent-child relations and the etiology of depression: A review of methods and findings. Clinical Psychological Review, 6, 133 153. Canadian Journal of Psychiatry, 34, 519–525.
Cohen și Volkmar, 1997; National Research Council, 2001; Wetherby și Prizant, 2000).
DeMeyer, M. (1979). Parents and children in ASD. New York: John Wiley Developmental Disorders, 22, 205–216.
Fisman, S., Wolf, L., & Noh, S. (1989). Marital intimacy in parents of exceptional children.
Khamis-Dakwar, R., & Froud, K. (2007) Lexical Processing in Two Language Varieties: An Event-Related Brain Potential Study of Arabic Native Speakers. In M. Mughazy (Ed.), Perspectives on Arabic Linguistics XX (pp. 153-168).
Liwag M. E. C. D. (1989). Mothers and fathers of autistic children: an exploratory study of family stress and coping. Philipp. J. Psychol. 22, 3–16.
M.M. Bristol J.J. Gallagher K.D. Holt
Maternal depressive symptoms in autism: Response to psychoeducational intervention
Piven, J., Chase, G., Lamda, R., & Wzorek, M. (1991). Psychiatric disorders in the parents of autistic individuals. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 30, 471-478.
Upadhyaya GR, Havalappanavar NB. Stress in parents of the mentally challenged. Journal of the Indian Academy of Applied Psychiatry. 2008;34(special issue):53–59
Psih. Andreea Lupulescu