- Ce este balbismul
- De ce se bâlbâie copiii – principalele cauze
- Cum îți dai seama că un copil are această tulburare de limbaj
- Ce să faci atunci când copilul se bâlbâie
- Cum îl poate ajuta un logoped pe copilul tău
Bâlbâiala, cunoscută și sub numele de balbism, este o tulburare de ritm și de fluență a limbajului, care apare cel mai adesea la copii, în jurul vârstei de 2-4 ani. Este o problemă destul de frecventă în copilărie, însă puțini părinți știu cu adevărat de ce se bâlbâie copiii lor și ce pot face pentru a-i ajuta. Specialiștii Alegria explorează cauzele bâlbâielii, cum să recunoști această tulburare și ce pași poți urma pentru a-ți sprijini copilul în procesul de corectare a vorbirii.
Ce este balbismul
Balbismul este o tulburare de de limbaj care se manifestă prin repetiții involuntare, prelungiri ale sunetelor sau blocaje care afectează ritmul normal al vorbirii. Potrivit cercetărilor, circa 1 din 12 copii mici trec printr-o fază de bâlbâială, însă majoritatea reușesc să depășească problema și dezvoltă o vorbire fluentă. Totuși, pentru unii copii, balbismul poate persista, influențându-le comunicarea și încrederea în sine.
Bâlbâiala la copii poate fi de trei tipuri principale: tonică, clonică și mixtă. Bâlbâiala tonică se manifestă prin blocaje la începutul vorbirii, ceea ce poate cauza pauze îndelungate și frustrare. Bâlbâiala clonică implică repetarea sunetelor sau a silabelor din cauza contracțiilor musculare ușoare, devenind problematică atunci când afectează capacitatea de comunicare.
Bâlbâiala mixtă combină caracteristici ale ambelor tipuri, variind în severitate și influențând vorbirea în mod diferit, în funcție de situație. Tratamentul trebuie adaptat pentru a aborda specificul fiecărui caz.
De ce se bâlbâie copiii – principalele cauze
Bâlbâiala la copii începe de obicei în jurul vârstei de 2-6 ani. Mulți copii trec prin perioade normale de disfluență, care durează mai puțin de 6 luni, însă atunci când bâlbâiala persistă mai mult, poate fi necesară vizita la un specialist în logopedie, pentru un tratament adecvat.
Nu există o singură cauză din care unii copii se bâlbâie, însă câțiva factori pot contribui la apariția problemei. Balbismul poate avea o componentă ereditară, iar copiii ai căror părinți au avut această tulburare prezintă un risc mai mare de a dezvolta bâlbâială.
S-a mai observat și că băieții au o probabilitate mai mare decât fetele să continue să se bâlbâie, iar copiii care încep să manifeste bâlbâială în jurul vârstei de 3 ani și jumătate sau mai târziu sunt mai predispuși să mențină această dificultate de vorbire.
În ceea ce privește dezvoltarea neurofiziologică, un copil care suferă de bâlbâială poate să prezinte anumite mici diferențe în funcționarea creierului, în timpul vorbirii, ceea ce îi afectează fluența. Aceste diferențe pot influența coordonarea dintre gândire și vorbire, generând pauze și repetiții în discurs.
Factorii de mediu, cum ar fi stresul sau presiunea socială, pot agrava bâlbâiala. De asemenea, traumele emoționale, precum evenimentele traumatizante sau schimbările majore în viață, cum ar fi divorțul părinților sau mutarea într-o altă localitate, pot declanșa sau accentua această tulburare.
Cum îți dai seama că un copil are această tulburare de limbaj
Recunoașterea balbismului la copii poate fi un proces complex, având în vedere că dezvoltarea limbajului diferă de la un copil la altul. Mulți copii mici trec prin etape în care repetă sunete sau cuvinte, ceea ce face parte din procesul normal de învățare a vorbirii. Totuși, atunci când manifestările și semnele persistă între 3 și 6 luni, este posibil să fie vorba despre o tulburare de fluență verbală.
Simptomele bâlbâielii pot varia în funcție de momentul zilei și de contextul în care copilul vorbește. Iată câteva semne care pot indica prezența balbismului:
- Repetiții frecvente ale sunetelor sau silabelor, cum ar fi „m-m-mingea”;
- Prelungirea sunetelor, de exemplu – „mmmmingea”;
- Folosirea interjecțiilor precum „ăă” sau „ca și”, cum ar fi „Mă duc – ăă, ca și…”;
- Vorbire lentă, marcată de pauze frecvente sau blocaje;
- Momente de vorbire blocată, în care gura este deschisă pentru a rosti cuvinte, dar sunetele nu ies;
- Evitarea anumitor cuvinte sau schimbarea subiectului pentru a evita bâlbâiala;
- Dificultăți de respirație sau nervozitate în timpul vorbirii;
- Clipitul des sau tremuratul buzelor atunci când copilul vorbește;
- Intensificarea bâlbâielii în momente de oboseală, emoție sau stres;
- Sentimentul de frică sau anxietate legat de actul vorbirii;
Ce să faci atunci când copilul se bâlbâie
Gestionarea bâlbâielii la copii necesită răbdare, empatie și un mediu relaxat, în cadrul căruia copilul să găsească sprijin și răbdare. Intervenția este mai eficientă atunci când copilul este încă mic. Dacă observi că un copil se bâlbâie, este esențial să adopți câteva măsuri care să îl ajute să își dezvolte fluența verbală într-un mod natural și fără presiune.
Ascultă cu atenție
Începe prin a crea un cadru în care copilul se simte în siguranță și înțeles. Este important să nu îl întrerupi și nici să completezi propozițiile în locul lui. Acordă-i timpul necesar pentru a-și exprima gândurile, fără să simtă vreo presiune. Aceasta va contribui la reducerea anxietății și la creșterea încrederii în sine.
Vorbește încet și clar
Copiii își imită adesea părinții, așa că este crucial să vorbești într-un ritm calm și controlat. Încurajează-l să folosească tehnici de autocontrol, cum ar fi respirația profundă, pentru a-și gestiona mai bine momentele de bâlbâială. Vorbește fără grabă și articulează corect cuvintele, oferindu-i astfel un model de urmat. Fii răbdător și permite-i să își termine frazele fără a-l grăbi.
Evită presiunea și corectările constante
Nu pune presiune asupra copilului să vorbească în situații stresante ori în fața unor persoane noi. Încurajează-l să se exprime liber, dar fără a-l forța sau corecta în mod constant. În loc să corectezi fiecare greșeală, devino un model prin vorbirea ta corectă și structurată, oferindu-i exemple pozitive pe care să le urmeze. Astfel, îi vei crea un spațiu în care se poate simți confortabil să se exprime.
Cum îl poate ajuta un logoped pe copilul tău
Dacă bănuiești că micuțul tău se bâlbâie, este esențial să cauți ajutorul unui specialist în logopedie pentru copii cât mai devreme posibil. Intervenția timpurie poate reduce semnificativ riscul ca problema să persiste. Specialiștii Alegria îți recomandă să apelezi la un logoped atunci când observi că bâlbâiala copilului durează de 6-12 luni sau mai mult, începe după vârsta de 3 ani și jumătate, se intensifică, sau copilul manifestă tensiune și dificultăți în vorbire. De asemenea, un istoric familial de bâlbâială poate fi un factor important de luat în considerare.
Evaluarea bâlbâielii
Diagnosticarea bâlbâielii nu este întotdeauna simplă, deoarece aceasta implică mai mult decât disfluentele obișnuite. Logopedul va analiza:
- tipurile de disfluențe (atât cele tipice cât și cele asemănătoare bâlbâielii);
- numărul de disfluențe caracteristice bâlbâielii;
- reacțiile copilului în timpul bâlbâielii (frustrare, supărare);
- modul în care copilul încearcă să își „corecteze” vorbirea.
Logopedul urmărește, de asemenea, impactul bâlbâielii asupra interacțiunilor copilului cu cei din jur și influența acesteia în participarea la activitățile școlare. În plus, specialistul analizează aspecte esențiale precum pronunția, înțelegerea limbajului și abilitatea de a folosi cuvintele pentru a exprima gândurile în mod clar și eficient.
Tratamentul pentru bâlbâială
Tratamentul pentru bâlbâială variază în funcție de severitatea și impactul problemei în viața copilului. Logopedul, alături de părinți, uneori și de alți membri ai familiei sau chiar de educatori – va personaliza strategia de intervenție, în funcție de mai multe aspecte: frecvența și intensitatea bâlbâielii, de modul în care copilul reacționează la bâlbâială, precum și de impactul asupra vieții cotidiene. De asemenea, se va ține cont de reacțiile altora la bâlbâiala copilului și de vârsta lui.
Tratamentul pentru copiii preșcolari
Pentru copiii preșcolari care se bâlbâie, tratamentul poate include strategii directe și indirecte. Strategiile directe ajută copilul să își schimbe modul de vorbire, în timp ce strategiile indirecte facilitează vorbirea copilului prin ajustări în comunicarea de zi cu zi, cum ar fi vorbirea într-un ritm mai lent și formularea unui număr mai mic de întrebări.
Părinții joacă un rol esențial în procesul de tratament, iar logopedul le poate oferi îndrumări despre cum să reacționeze și cum să îl ajute pe copil să își îmbunătățeascăatitudinea față de vorbire.
Tratamentul pentru copiii mai mari
Pentru copiii mai mari, abordarea se concentrează pe gestionarea bâlbâielii. Logopedul ajută la reducerea tensiunii și îmbunătățirea fluenței în contextul școlar și social. De asemenea, se lucrează pentru a face față situațiilor care generează anxietate, cum ar fi vorbitul la telefon, în fața clasei etc. Logopedul urmărește gestionarea impactului bâlbâielii în viața de zi cu zi și exersarea unor tehnici de control.
Unii copii afectați de bâlbâială ar mai putea să beneficieze și de pe urma participării în anumite grupuri de suport locale, în care își pot împărtăși experiențe și pot descoperi resurse suplimentare de ajutor.
Bâlbâiala la copii este o tulburare complexă, dar cu abordarea corectă și sprijinul unui specialist, majoritatea copiilor pot depăși această dificultate. Dacă observi că micuțul tău se bâlbâie, nu ezita să îți faci o programare la Clinica Alegria și să ceri ajutorul unui logoped, pentru a începe procesul de recuperare cât mai curând.
