,,Vreau sa am un copil sanatos si bine dezvoltat, care sa se adapteze repede si sa se descurce in viata. Ce sfat imi dati? “. Pe vremea noastra era altfel…. Cu cheia de gat si toata ziua pe maidan, ne jucam de dimineata pana seara si ne descurcam.”
Aud des opinia asta din partea parinitilor, ingrijorati de dificultatile de adaptare ale copiilor.
Intr-adevar copiilor de astazi le lipseste libertatea . Atat libertatea de miscare cat si libertatea de decizie, dar cred ca in egala masura le lipsesc parintii . Si totusi le cerem sa fie la inaltime, sa fie lideri, sa aiba curaj, sa fie cei mai buni…sa se descurce. Inteleg dorinta, dar fara antrenament nu se poate. Totul se invata.
Este adevarat ca si locurile de joaca par astazi parca trase la indigo. Tartanul nivelat ce nu pare sa solicite atentie in asezarea pasilor, acelasi tobogan, trepte egale, acelasi balansoar ….repetitivitate fara adaptabilitate. O robotizare timpurie cu iz de adormire a constiintei, ce pare ca ne ia mereu prin surprindere si ne impinge sa ne desprindem de adevarata noastra natura. Lipseste ineditul naturii, imprevizibilul, care ii provoaca unui copil atentia, prezenta de spirit pentru adaptarea la ceea ce nu stie ca va urma, bucuria de a descoperi si a se descoperi, a incerca, fara frica de a gresi.
Copilul traverseaza un proces de formare, in care trece de la neindemanare la deprinderi si abilitati ce il duc spre performanta si chiar excelenta. Odata cu asta are loc procesul de formare a personalitatii, proces in care copilul absoarbe totul din mediu, in principal mediul de acasa, in primii 7ani, apoi scoala si cercul de prieteni, dar uneori rezoneaza si cu persoane care pot juca rolul unui adevarat mentor(profesor, antrenor, instructor), integreaza, apoi fixeaza informatiile ca valori proprii, combinandu-le si incercand sa le dea un sens care ii va sigura supravietuirea. Astfel va cauta toata viata mediul si obiceiurile cu care a fost invatat.
Deci Solutia ideala ar fi sa cautam sa le asiguram copiilor un mediu de dezvoltare cat mai bun . Ramane sa intelegem corect ce inseamna mediu bun sau rau.
Cum formam un copil cu o personalitate sanatoasa? Cum stim cat si ce trebuie sa ii oferim?
Sunt cateva elemente esentiale care contribuie la succesul in viata al unei persoane.
Atunci cand cresti o floare pui mai intai semintele. Sub acoperamantul pamantultui, la fel ca in sanul
unei familii functionale, semintele vor avea parte de hrana, siguranta si caldura , pana vor prinde suficienta forta pentru a incolti, a prinde radacini prin care sa isi traga singure hrana
si a strapunge pamantul prin forta proprie, scotand capul catre lume. In lume apar provocarile, situatiile neprevazute si chiar pericole. Cu cat lastarul este mai viguros , va fi si mai rezistent si sansele lui de supravietuire vor creste.
Tot asa, copilul va traversa in evolutia sa, trecerea de la stadiul de copil dependent si neputincios la stadiul de adult independent si puternic . Felul cum strabate acest itinerar va defini personalitatea acestuia si ii va marca viata.
De ce este sportul un mediu propice al bunei dezvoltari?
Pentru ca duce la o dezvoltare armonioasa si complexa si este un mijloc exceptional de educare si formare a unei personalitati sanatoase, dezvolta capacitatea de adaptare si o buna relatie minte-corp.
Sportul, prin cerintele lui , va indruma in mod natural copilul spre reusita.
Va invata mai intai despre el, Ce poate si ce nu poate. Isi va cunoaste limitele prin exercitiile practicate zilnic, reusind astfel sa se cunoasca mai bine si sa capete incredere in fortele proprii.
In sporturile de echipa, cum ar fi fotbalul, un sport foarte popular si indragit, un copil are sansa de a echilibra conditia de lider orientat spre a fi cel mai bun, cu compasiunea si spiritul de intr-ajutorare , atat de prejudiciate in mediul concurential in care traim azi. Sportul de echipa il va ajuta sa inteleaga convietuirea alaturi de semeni, faptul ca oamenii traiesc intr-o relatie de interdependenta, devenind mai buni nu doar prin ei insisi dar si prin efortul comun, prin sincronizare cu nevoile si posibilitatile grupului.
Ingredientele de baza se regasesc in jocul dintre stima de sine, imaginea de sine si in motivatie.
Un copil cu stima de sine crescuta si cu o imagine de sine corecta va avea toteauna sanse mai mari de adaptare si implicit reusita. Este o conditie sine qua non.
Sunt multe studii care arata ca reusita in viata nu tine de cat esti de frumos sau urat, gras au slab, destept sau prost , dar o trasatura de baza a celor care reusesc este nivelul ridicat al stimei de sine. Pentru ca cei cu stima de sine crescuta se exprima liber , intra usor in discutii, au curajul de a actiona si nu se tem de esec. Sunt oameni carismatici, care se adapteaza usor la mediu si sunt eficienti.
Sa intelegem putin mai indeaproape ce sunt aceste ingrediente:
Stima de sine este despre cum te simti in propria piele si cum te autoevaluezi. Despre cat de confortabil esti cu propria persoana . Cat loc ramane necunoscutelor, fricilor frustrarilor pentru a se insinua si a genera conflictul interior.
Stima de sine are la baza sentimentul de siguranta, consolidat de cunoasterea de sine si sentimentul de competenta. Cele mai importante aspecte ale sigurantei sunt legate de siguranta apartenentei la grup sau familie. Stima de sine este o conditie indispensabila reusitei sustinandu-l pe cel in cauza sa creada pana la capat ca marita cu adevarat sa reuseasca, merita sa fie campion, merita sa castige orice competitie si ca povestea de viata I se potriveste.
Practicand sportul, copilul experimenteaza reusita , dimensiunea fortelor proprii ,siguranta ,controlului corpului si capata incredere in sine, ca element premergator al formarii stimei de sine, iar asta ii va fi de folos in viata indiferent de domeniul de activitate in care va activa.
Imaginea de sine , cum ,, cum te vezi” pe tine ; Cum te vezi sub toate aspectele: emotional, cognitiv, spiritual sau fizic. Este foarte important sa intelegem adaptarea prin ochii copiilor, care trec prin procesul de crestere si sunt uneori luati prin surprindere de propriile schimbari, mai ales la varsta adolescentei, o varsta a marilor transformari biologice, cu confuzii si sensibilitati in luarea deciziilor c pe fondul unei inca insuficiente dezvoltari a ariei corticale prefrontale, conform studiilor recente .
Copiii cresc in salturi. Uneori dimensiunea segmentelor este disproportionata si motricitatea greu de controlat, iar imaginea schemei corporale este modificata de echilibrul dintre autocritica si autoapreciere.
Ei bine, sportul aduce acel simt al realitatii in autocunoastere, care il va tine pe copil departe de zona de risc a fricii, frustrari, indeciziei ori incapacitatii de exprimare , pentru ca va testa si va creste permanent posibilitatile sale reale ,indraznind sa aspire la mai mult.
Antrenamentul sportiv este de fapt un proces de adaptare graduala la conditii de stres fizic si psihic superioare. Sportivul este indrumat sa traiasca o stare de buna dispozitie indiferent de situatia pe care o intalneste si mai ales sa o regaseasca in cel mai scurt timp chiar si dupa solicitari extreme. Aici motivatia joaca un rol deosebit, pastrand mereu vii interesele, aspiratiile si obisnuinta satisfacerii nevoilor. Starea de bine devine astfel o conditie fireasca a existentei spre care copilul va tinde si o va pastra ca status si in viata de adult.
Motivatia are o dimensiune intrinseca si atinge dorinta realizarii ca stare de bine interioara, determinand copilul sa abordeze ceea ce face ca pe un castig propriu si o dimeniune
extrinseca realizata in principal pe jocul dintre recompensa (premii) sau pedeapsa. Din pacate cultura , istoricul nostru ca natie, ne-a facut sa fim orientati preponderent spre motivatia extrinseca, care din pacate, dupa cum arata studiile de specialitate duce adesea la suprasolicitare , burnout sau abandon al vietii sportive. De aceea conditia de baza a unui bun antrenor este sa poarte de grija in special formarii corecte a sportivului si nu asupra rezultatului competitional de moment. Diferenta dintre un antrenor-tehnician sau selectioner si un antrenor-mentor-formator este uriasa.
Din pacate, inca exista destul de multe cluburi sportive orientate in mod evident spre eticheta, spre a avea rezultate si acorda atentie aproape in totalitate selectiei si mai putine cluburi preocupate cu adevarat de formare in ciuda absentei imediate a rezultatelor. Foarte multi parinti se lasa atrasi de stralucirea trecatoare a medaliior, aruncandu-si copiii in malaxorul selectiei sub eticheta marilor cluburi, ajungand sa sfarseasca dezamagiti de esec alaturi de copilul lor. O decizie inteleapta ar fi sa acordam cu adevarat atentie si sprijin formatorilor, celor pe care ii putem numi nu selectioneri sau technicieni, ci dascali sau mentori. Ei nu vor vorbi despre scheme de joc si nevoia de a mai face rost de un un jucator bun pt un anume post , pentru a obtine nu stiu ce rezultat, ci vor fi orientati spre nevoile nevoile copiilor, spre omogenitatea si buna comunicare a grupului. Cei care au puterea de a privi antrenamentul sportiv ca pe un mijloc de educare, de crestere si schimbare a mentalitatii in mod gradual si fara pretentia imediata a performantelor sunt cei de care au nevoie copiii dumneavoastra.
Lucrurile trainice necesita rabdare iar consistenta fiintei nu ar trebui sa aiba o miza a rezultatului in premii .
Sportul , mai ales cel practicat corect, va schimba efectiv creierul unui copil si va trasa un parcurs al vietii in plinatatea capacitatilor fiintei, departe de depresie , abandon sau inadaptare.
Autor: Alexandru Brânduş, Psiholog Clinician
