Ioana Morar, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental
Impactul psihologic al divorțului în funcție de vârstă
Copiii preșcolari (sub 6 ani):
- Reacționează la stres prin iritabilitate, insomnii și tulburări de somn sau alimentație.
- Pot manifesta teamă de a fi abandonați.
- Se pot arăta neliniștiți, plâng frecvent și devin fie hiperactivi, fie retrași.
- Nu înțeleg cauza divorțului și tind să creadă că ei sunt responsabili pentru situație.
- Au o gândire „magică”, considerând că, dacă se poartă bine, părinții se vor împăca.
- Pot apărea regrese în dezvoltare, cum ar fi udarea patului, dificultăți de vorbire sau crize de furie.
Copiii de vârstă școlară (6–14 ani):
- Întâmpină dificultăți în gestionarea emoțiilor.
- Pot avea performanțe școlare scăzute și tendința de a se izola social.
- Uneori cred că o altă atitudine din partea lor ar fi prevenit despărțirea părinților.
- Pot deveni agresivi față de unul sau ambii părinți.
- Se simt adesea prinși „la mijloc” și trăiesc un conflict de loialitate.
Adolescenții (peste 14 ani):
- Pot adopta comportamente autodistructive: consum de alcool, fumat sau substanțe interzise.
- Se implică mai frecvent în comportamente riscante.
- Trăiesc un sentiment de trădare față de părinți.
- Sunt predispuși la depresie, anxietate și reacții emoționale intense la pierdere sau schimbare.
- Pot respinge autoritatea parentală, chiar dacă au în continuare nevoie de sprijin și îndrumare.
Obiective în sprijinirea copilului după divorț
- Acceptarea separării părinților.
- Reducerea furiei, tristeții și anxietății legate de abandon.
- Menținerea relațiilor sigure și afectuoase cu ambii părinți. Activitățile plăcute alături de mamă și tată sunt esențiale. Chiar și câteva minute zilnic pot face diferența.
- Eliminarea sentimentului de vinovăție.
- Stabilirea unor limite clare și consecvente. Regulile și disciplina trebuie menținute, chiar și în perioade dificile. Sistemele de recompensare pot fi eficiente.
- Respect reciproc între părinți. Este important ca ambii să aibă un stil de parenting echilibrat. Evitarea etichetării de tipul „părinte bun/părinte rău” este crucială.
- Copilul nu trebuie expus la conflictele sau detaliile divorțului. Focusul copilului ar trebui să rămână asupra școlii și activităților potrivite vârstei.
- Menținerea unei rutine stabile și a unui mediu predictibil ajută la reducerea confuziei și a anxietății copilului.
Factori care influențează adaptarea copilului după divorț
- Calitatea sprijinului emoțional primit (familie, consilieri, prieteni).
- Modul în care părinții gestionează divorțul – reducerea conflictelor și comunicare sănătoasă.
- Personalitatea copilului – gradul de reziliență variază.
- Stabilitatea mediului post-divorț – mutările frecvente sau schimbările majore pot amplifica stresul.
Prevenirea riscurilor pe termen lung
- Participarea la terapie individuală sau de familie.
- Comunicarea sinceră și adaptată vârstei copilului.
- Păstrarea unei relații echilibrate cu ambii părinți.
- Asigurarea unei rutine zilnice și a unui mediu stabil.
- Oferirea unei educații emoționale și dezvoltarea inteligenței emoționale.
Surse:
McGhee C. (2011). Parenting Apart. How Separated and Divorced Parents Can Raise Happy and Secure Kids. Ebury Publishing.
Dolto, F., & Angelino, I. (2016). Cand parintii se despart. Cum sa prevenim suferintele copiilor. Editura Trei.
Papalia, D. E., Olds, S. W., & Feldman, R. D. (2010). Dezvoltarea umana. Editura Trei.