Comportamentul de tip opozant la copii

Copiii cu comportament de tip opozant insistă să li se facă pe plac și obișnuiesc să reacționeze în mod agresiv pentru a obține ceea ce își doresc.  Există multe situații în care aceștia refuză să își asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni. De asemenea, ei refuză să facă ceea ce li se cere sau sunt mai selectivi. Deseori ei sunt foarte reactivi și devin furioși și iritați atunci când nu obțin ceea ce iși doresc. Cei care continuă să prezinte un comportament de tip opozant și pe parcursul anilor de școală sunt predispuși dezvoltării unor probleme diverse de natură socială și școlară.

 Caracteristicile copilului opozant

  • Temperament reactiv intens care este inflexibil și adaptare dificilă la situații noi
  • Judecată deficitară
  • Dispoziție afectivă și acțiuni negative și furioase 
  • Dificultăți în ceea ce privește descifrarea indiciilor sociale și empatie limitată
  • Necooperant

Există mai mulți factori care influențează și contribuie la dezvoltarea comportamentului de tip opozant al copilului precum atașamentul,  dinamica familiei,  probleme cu care se confruntă părinții, probleme legate de școală, mediu stresant.

Dacă un copil se confruntă cu probleme legate de învățare, el poate reufuza să facă ceea ce i se cere. În cazul unui copil mic, distresul poate fi provocat de nașterea unui frățior sau de mersul la creșă și separarea de mama sa. În multe situații, comportamentul de tip opozant se poate dezvolta uneori ca reacție la dinamica specifică familiei respective. În alte cazuri, stilurile parentale dezadaptative se dezvoltă deoarece părinții înșiși se confruntă cu anumite dificultăți care le afectează propria capacitate de a-și crește și educa copilul.

Indiferent că acest comportament este cauzat de o problema de natură biologică sau de o problemă legată de mediu, el trebuie abordat cu calm și consecvență. Este important de reținut faptul că situațiile în care părinții stabilesc limite rigide și îl pedepsesc cu severitate pe copil, acesta se poate simți respins, lipsit de calitate și atunci devine furios și opozant. 

Recomandări pentru părinți

  • Evidențiați acțiunile pozitive ale copilului dumneavoastră (lucrul care funcționează cel mai bine este confirmarea faptelor pozitive, mai degrabă decât a-i spune doar că este un copil cuminte)
  • Arătați-i copilului că îl vedeți ( Din punct de vedere emoțional, copiii opozanți sunt inflexibili. Cu toate acestea, refuzul lor de a coopera este deseori legat de faptul că își doresc să primească întreaga atenție a părinților)
  • Învățați-vă copilul să se calmeze singur (Activitățile de calmare cuprind deseori o formă oarecare de numărătoare sau altă activitate ritmică. Din acest motiv, Sudoku, croșetatul sau interpretarea unui cântec repetitiv sunt calmante)
  • Validați sentimentele copilului (“Înțeleg/Observ/Îmi dau seama/Te cred că ești furios/trist/neliniștit etc”)

Rețineți că, în majoritatea situațiilor, furia și comportamentul opozant reprezintă o formă de comunicare și o strategie protectivă de supraviețuire. De exemplu, furia are rol de protecție și mască. Aceasta protejează și/sau însoțește alte emoții apărând sau mascând durerea, suferința, tristețea sau rușinea neexprimate.

Psiholog Ioana Dobrin

 

Surse bibliografice:

Georgia DeGangi, Anne Kendall, Cum să fii un părinte eficient pentru copilul dificil, Editura ASCR;

Karen Treisman, Instrumentar de tehnici terapeutice creative, Editura TREI

Recommended Posts