Cercetările realizate în domeniul neuroștiințelor ne ajută să înțelegem modul în care trauma psihologică cauzează multiple modificări cerebrale, cu alte cuvinte modificări la nivelul activității creierului, undelor cerebrale, volumului structurilor, conectivității regiunilor cheie ale creierului dar și la nivelul substanțelor neurochimice.
Cele cinci zone – cheie ale creierului implicate în traumele psihologice sunt amigdala (centrul fricii), insula (centrul interocepției), hipocampul (centrul memoriei), cortexul prefrontal (centrul gândirii) și cortexul cingular (centrul autoreglării).
În continuare prezentăm pe scurt modificările care se produc în fiecare dintre aceste zone ale creierului atunci când apare o traumă psihologică.
Amigdala (centrul fricii). Rulul principal al amigdalei este acela de a analiza dacă persoanele, situațiile sau contextele în care este individul la un moment dat reprezintă un pericol sau o amenințare. Unul dintre obiectivele psihoterapiei în cazul tratamentului traumei este acela de a reduce posibilitatea ca această zonă a creierului să fie activată. Astfel, pot fi diminuate reactivitatea față de factorii declanșatori ai traumei și pot fi atenuate simptomele specifice tulburării de stres posttraumatic, ca de exemplu hipervigilența și starea de alertă.
Insula (centrul de interocepție). Insula este sediul principal al interocepției și al propriocepției. Propriocepția este responsabilă pentru simțul echilibrului și conștientizarea locului în care se află corpul în spațiu (de exemplu, capacitatea de a merge și de a ști cum sunt poziționate picoarele și corpul în timpul mersului se datorează propriocepției). Fără această abilitate o persoană nu și-ar putea menține echilibrul și ar putea cădea. Interocepția este capacitatea de a fi conștienți de experiența internă și de a ne conecta la senzațiile interne ale corpului (de exemplu, perceperea senzației de căldură sau de foame sunt manifestări ale interocepției). În cazul apariției unei traume psihologice, deseori activitatea insulei este dereglată, consecința fiind o capacitate mai scăzută de a identifica și gestiona emoțiile și senzațiile fizice stresante. În contrat, atunci când insula este echilibrată, suntem mai capabili să conștientizăm ce se întâmplă în propriul corp, să ne identificăm propriile emoții și să ne reglăm mai ușor din punct de vedere emoțional.
Hipocampul (centrul memoriei). Hipocampul este responsabil de situarea în timp a amintirilor noastre. Cu ajutorul hipocampului avem posibilitatea să percepem evenimentele din trecut ca aparținând trecutului, nu prezentului. S-a obsevat că în cazul persoanelor care se confruntă cu simptome posttraumatice această zonă a creierului este adesea mai mică și mai puțin activă decât a persoanelor care nu au suferit tulburări de anxietate sau traume psihologice. Această activare deficitară poate avea ca efect apariția anumitor dificultăți de reglare a memoriei și a stresului. Pe de altă parte, o activare ridicată a acestei zone a creierului ne ajută să ne simțim în siguranță în momentul prezent și poate contribui la reducerea fricii atunci când apar factori declanșatori ai traumei.
Cortexul prefrontal (centrul gândirii). Acesta este format din mai multe structuri mai mici care, împreună, sunt considerate a constitui centrul de gândire al creierului. Cortexul prefrontal este responsabil pentru funcții precum concentrarea, luarea deciziilor, conștientizarea de sine și a celorlalți. În cazul unei traume psihologice, deseori această zonă din creier devine hipoactivă, ceea ce are ca și consecințe dificultăți de concentrare a atenției, dificultăți în ceea ce privește luarea deciziilor, o mai slabă conștientizare de sine și o mai slabă conectare cu ceilalți. În schimb, o activare optimă a cortexului prefrontal are ca efect o gândire mai clară, o mai bună concentrare a atenției, o mai bună conștientizare de sine și o conectare mai bună cu ceilalți.
Cortexul cingular (centrul de autoreglare). Cortexul cingular este implicat în monitorizarea conflictelor, în identificarea erorilor și autoreglare, atât a emoțiilor, cât și a gândurilor. Persoanele care se confruntă cu efectele traumei psihologice au această zonă a creierului hipoactivă, ceea ce conduce la dificultăți atât în ceea ce privește reglarea emoțiilor și a gândurilor, cât și în ceea ce privește luarea deciziilor. O activare crescută a cortexului cingular conduce la îmbunătățirea abilităților indivizilor de a-și regla emoțiile dureroase și de a-și gestiona mai bine gândurile intruzive.
De asemenea, conectivitatea acestor zone ale creierului impactează simptomele și comportamentul unei persoane:
- conectivitatea insulară – atunci când conexiunile dintre insulă și amigdală sunt puternic activate pot apărea reacții exagerate de frică. Acest lucru se explică prin faptul că insula detectează senzațiile corporale periculoase și comunică această percepție amigdalei care percepe aceste senzații ca fiind catastrofale;
- conectivitatea cortico – subcorticală – conexiunile dintre zonele de autoreglare ale creierului, respectiv cortexul prefrontal și cortexul cingular, și centrul fricii (amigdala) pot permite reducerea sensibilității amigdalei, cu alte cuvinte pot ajuta la reducerea reacțiilor de frică.
Fiecare experiență și interacțiune cu ceilalți sau cu mediul înconjurător poate modifica creierul, chiar dacă, uneori, doar consolidează rețelele preexistente. Deoarece creierul uman are aproximativ 86 de miliarde de neuroni, capacitatea de schimbare a creierului uman este foarte mare. Psihoterapia poate ajuta clienții să își modifice în mod intenționat conectivitățile dintre zonele importante ale creierului pentru a deveni mai sănătoși și mai echilibrați.
Bibliografie
Sweeton, J., 2024, Trusă de intervenții pentru tratarea traumei, Editura Herald, București
Schwartz, A., 2024, Manual de tratament pentru tulburarea complex de stress posttraumatic, Editura Herald, București
Rougier, Y.; Borrel, M., 2023, Nervul vag, Editura Philobia, București
Autor: Laura Chirodea
Funcții: Psiholog clinician specialist
Psihoterapeut specialistlwith a mental health professional for a tailored treatment plan. If you have more specific questions or need further information, feel free to ask!