Comunicarea este unul dintre aspectele fundamentale ale adaptarii la copil si legatura acestuia cu mediul exterior. Comunicarea in primul an de viata nu se reduce doar la limbaj (vorbire), ci presupune o serie de caracteristici evolutive precum gestica, mimica, postura, paralimbajul, toate acestea alcatuind comunicarea nonverbala. Semne ale unor disfunctionalitati in planul limbajului si comunicarii pot fi observate inca din perioada bebelusiei prin absenta sau manifestarea inadecvata a caracteristicilor prezentate mai jos. Parintele are rolul de a observa si urmari evolutia copilului. Orice abatere de la standardele varstei cronologice trebuie sesizate si urmarite indeaproape.
Astfel, formele prin care un copil manifesta comunicarea nonverbala sunt diverse. La o saptamana apare surasul, fiind mai mult o grimasa pt ca la 3-4 saptamani sa fie o expresie a comunicarii insotita de contact vizual. La varsta de 2 luni copilul poate raspunde prin zambet la discursul afectiv al mamei. Ulterior, la 4-5 luni copilul poate intelege unele aspecte ale comunicarii dupa mimica adultului. Inainte de a percepe vorbirea, bebelusul este capabil “sa citeasca” foarte bine pe fata adultului si sa reactioneze intocmai. O mimica rece , o voce joasa si lipsa contactului vizual, asa cum au aratat cercetarile despre atasament, produc reactii de plans si disconfort la copil. Tot la aceasta varsta el poate raspunde cu ras la jocul adultului, aparand vocalizarile si ganguritul. Gestica este mai variata dupa 6-7 luni cand copilul poate face cu mana in semn de salut sau intinde bratele pentru a fi luat in brate.
Ganguritul apare intre 6 si 12 saptamani iar intre 3 si 6 luni devine mai complex si este urmat de lalatiune- repetarea de doua sunete alaturate, vocale si consoane, silabe. Pentru multi copii, lalatiunea se transforma in primele cuvinte cu sens. Acestea vor juca rol si de propozitie purtand numele de “holofraze”.
Primele cuvinte cu forma simplificata apar dupa 8 luni iar la sfarsitul primului an de viata pot aparea propozitii simple, de 2-3 cuvinte. Treptat, copilul intelege ca orice lucru sau fiinta este denumit printr-un cuvant. Pe masura ce achizitioneaza unele cuvinte invata sa le si alature pentru construirea enunturilor. Desi exprimarea poate fi telegrafica, ei reusesc sa se faca intelesi in mediu.
Un rol de maxima importanta in achizitia si dezvoltarea limbajului este imitatia. De foarte timpuriu, copiii care stau in preajma adultilor adopta formele acestora de exprimare. Tot prin intermediul imitatiei se dezvolta ulterior comunicarea, copilul invatand sa vorbeasca prin imitatie. De aceea, copiii care sunt expusi excesiv mijloacelor media vor avea dificultati de imitatie verbala, musculatura aparatului fono-articulator nu se va dezvolta corect, pot aparea desincronizari senzoriale si intarzieri in planul dezvoltarii vocabularului.
Pe langa imitatie, gestica si mimica preced limbajul verbal intrucat copilul apeleaza la indicarea cu degetul sau cu mana a unui obiect pe care si-l doreste sau pentru a exprima o interdictie. Simularea mirosului unei flori, a stranutului, a suflatului intr-o supa fierbinte indica abilitatea copilului de a intuit si intelege importanta simbolurilor ce pot fi folosite pentru a exprima o situatie, dar sunt si gesturi premergatoare aparitiei primelor cuvinte.
Parintii copilului si persoanele in grija carora se afla au rol fundamental si de necontestat in dezvoltarea comunicarii. Ei ofera modele de comunicare verbala si nonverbala. Copiii invata cuvinte, isi imbogatesc vocabularul si capacitatile de intelegere in primul rand dupa modelul mamei si a nivelului ei de implicare in comunicarea cu copilul.
In concluzie, comunicarea utilizata de copil in primul an de viata presupune surasul, rasul, ganguritul, lalatiunea, primele cuvinte, holofraza si primele propozitii. Relationarea directa, disponibilitatea adultului si modelul oferit de acesta copilului constituie conditii fundamentale pentru evolutia ulterioara a copilului conform standardelor varstei cronologice. In concordanta cu studiile in domeniu, expunerea la mijloacele media in primele 12 luni nu poate suplini calitatea invatarii din relatia cu adultul si explorarea mediul inconjurator, de aceea copilul ar trebui expus mediului online numai cand sistemul nervos central este capabil sa descifreze continutul oferit.
Gentiana Velica, Logoped
Bibliografie:
E. Verza, Florin Emil Verza, Psihologia copilului, 2017, Bucuresti, Editura Trei
E. Verza, U. Schipu, Psihologia varstelor-Ciclurile vietii, 1997, Bucuresti, Editura didactica si pedagogica
